Egmont Colerus von Geldern provenea dintr-o veche familie de ofițeri olandezi care imigrase în Austria din Olanda în jurul anului 1750. Bunicul său, Thaddeus Colerus, a devenit nobilime austriacă cu numele de familie „von Geldern” pe 25 noiembrie 1878. Emil Colerus von Geldern, tatăl lui Egmont, a fost ofițer de carieră conform tradiției familiale, iar conform garnizoanei respective a tatălui său, Egmont și-a petrecut anii de școală elementară la Bratislava și anii de liceu la Krems an der Donau. Mama sa a fost Sophie Reyl-Hanisch (născută în 1863 în Königgrätz).
Copilăria sa petrecută în Bratislava a influențat ulterior romanul său Matthias Werner, iar perioada petrecută la școala gimnazială din Krems romanul său Magicienii albi.
În 1906, a absolvit cu distincție Gimnaziul Piarist din Krems an der Donau. A primit doctoratul în drept la Viena pe 19 mai 1911 și și-a început serviciul militar acolo în 1912, din care a fost eliberat prematur din cauza unei nevroze cardiace.
În 1912, a cunoscut-o pe Blanca Nagy († 1983), născută la Lemberg pe 23 octombrie 1895, fiica unei familii de ofițeri prieteni ai părinților săi și cu care s-a logodit în 1914.
În timpul Primului Război Mondial, Colerus a contractat dizenterie tropicală , care nu a fost diagnosticată decât în 1919, moment în care slăbise deja peste 30 kg. În această perioadă, Colerus a trăit din lecții particulare studenților la drept. În 1920, Colerus a publicat primele sale două cărți - „Antarctica”, pe care o scrisese în 1914, și „Sodoma”, pe care o scrisese între 1917 și 1919.
Când Colerus a fost oarecum apt să lucreze din nou după doi ani, s-a alăturat Oficiului Federal de Statistică al Austriei, astăzi Statistica Austriei, ca funcționar public cu normă întreagă în toamna anului 1921. În această perioadă, a scris mai multe romane istorice, cărți non-ficțiune și piese de teatru. A scris majoritatea cărților sale noaptea, de obicei între orele zece și miezul nopții. În 1930, s-a născut fiica sa, Monica; acest eveniment este reflectat în ultimul capitol al romanului său Matthias Werner, „Rugăciunea la leagăn”, care conține și o viziune asupra celui de-al Doilea Război Mondial.
Un curs de matematică avansată și statistică, predat de Walther Neugebauer la Oficiul Federal de Statistică, i-a trezit dragostea pentru matematică. Pentru a combate „aversiunea față de cea mai pură, aș putea spune aproape cea mai sfântă dintre toate științele”, a scris cărțile sale non-ficțiune matematică populare „ De la tabla înmulțirii la integrală”, „ De la punct la a patra dimensiune” și „ De la Pitagora la Hilbert”, care au fost traduse în mai multe limbi și merită încă citite de nespecialiștii pasionați de matematică în zilele noastre.
În Sâmbăta Mare, 8 aprilie 1939, Egmont Colerus a murit pe neașteptate în urma unui atac de cord în apartamentul său de pe Köhlergasse 20, Viena-Währing. Cu câteva zile înainte de moartea sa, a apărut zvonul că va fi acuzat din cauza cărții sale pro-evreiești „A Treia Cale”.
În 1944, cartea sa „Matthias Werner sau Boala vremurilor” a fost plasată pe „Lista literaturii dăunătoare și indezirabile”. Egmont Colerus a fost înmormântat pe 13 aprilie 1939, în cimitirul Döbling din Viena.
