Cântec de Ștefan Octavian Iosif
Nu mai sunt pe luncă flori,
Văile-s deșarte,
Țipau carduri de cocori
Pribegind departe!
Și văzduhul s-a-norat,
Ninge sus la munte,
Trec pe vale la iernat,
Plâng tilingi, tălăngi răspund,
Soarele apune,
Glas de bucium sună-n fund,
Ca o rugăciune ...
- Marcați transformările din natură prezente în poezie:
► a căzut bruma ► cerul este înnorat
► se întorc păsările călătoare ► soarele încățzește cu putere
► nu mai sunt flori pe luncă ► ninge sus la munte
► au plecat cocorii ► turmele coboară la iernat
► au apărut primele flori ► se coc fructele
► văile sunt pustii ► frunzele au căzut
- Formați cuvinte noi de la :
negru, noroi, nod, noapte, nou.
Model: în - nor = înnorat
- Legați cuvintele cu sens opus
► departe ► jos
► înnorat ► a râde
► a plânge ► a răsări
► a apune ► senin
► sus ► aproape
- Găsiți explicațiile potrivite:
„Văile deșarte” deoarece:
► au căzut frunzele;
► lipsește mișcarea din timpul verii;
► nu au fost cultivate.
„Plâng tilingi” sugerează:
► tristețea poetului la vederea tabloului de toamnă;
► sunteul trist al tilingilor;
► ciobanii sunt triști că trebuie să coboare cu oile la iernat.
„Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune” exprimă:
► buciumul se aseamănă cu glasul unui om ce rostește o rugăciune;
► sunteul buciumului se aseamănă cu o rugăciune pentru învierea naturii;
► rugăciunea poetului e însoțită de muzica buciumului.