Ciobănilă de Vasile Voiculescu
Samson, câinele ciobănesc dat de baci în grija unor gospodari, se înzdrăveneşte după o boala grea şi pleacă în căutarea stăpânului. Ajunge însă, la o altfel de turmă, cu baci, tarla şi cu miei, cum nu mai văzuse până atunci – o şcoala dintr-un sat.
Învăţătorul şi copiii îl adopta sub numele de Ciobănila. Ajuns mândria şcolii, câinele îşi primea „mieii” în fiecare dimineaţa, îi pazea cu străşnicie şi făcea fel de fel de ghiduşii, ca să le fie pe plac.
Numai un lucru nu-i plăcea lui Ciobanilă: dumineca şi sărbătorile… Nu pricepea de ce în zilele astea mieii lui nu se întorc la ţarc. El ieşea în drum şi îi aştepta zadarnic… Unii copii îl zăreau şi-l strigau de departe. El alerga şi încerca să-i abată spre şcoala. Dar se ivea baciul, care-i mâna acum în alta parte, într-o tarla unde el, nu avea îngăduinţă să pătrundă şi de unde se auzeau răsunând cântece. Atunci, în zilele acelea urâcioase, sună un clopot mare, cu vuiet adânc, nu mic şi piţigaiat, ca cel de la gâtul berbecului de la stână…
Clopotul asta chema pe mieluşeii lui şi pe baci acolo. Sunetele lui îl pătrundeau ca un vânt sonor, îi intrau în blană şi-l înfiorau tot… el se resemnă şi se proptea afară, dincolo de clopotniţă, unde se punea cu botul pe labe… După ce se sfârşea ce se petrecea înăuntru (nu ştia ce: tuns de lana, mulsoare) se întorcea acasă numai cu învăţătorul, amândoi posaci: mieii lor se amestecau în gloata oamenilor, de unde nu-i mai putea scoate.
- Lasă, Ciobănilă, că mâine vin iar… îl mângâia dascălul.
Dar câinele tânjea, se posomorâse. Ca să-l mai însenineze, îl lua în ziua Naşterii Domnului la biserică. După ieşirea de la slujbă a fost o tăvăleala prin zăpadă de-a valma, câinele şi mieii rostogoliţi unii peste alţii într-o joaca nebună, că sta lumea şi se uita ca la comedie. Ciobănilă îşi pierduse toată seriozitatea: făcea nebunii mai rău ca un ţânc fără minte.
Atunci învăţătorului îi veni în gând ceva. Strânse elevii şi le vorbi astfel:
– Copii, lui Ciobanilă i se urăşte fără voi şi vă duce necontenit dorul. Eu zic să treceţi zilnic pe la şcoală să-l luaţi şi pe el.
– Păi noi ne ducem cu colindul, domnule.
– Cu atât mai bine: îl luaţi cu colindul, vă însoţeşte cât mergeţi cu sorcova şi cu pluguşorul… Pretutindeni are să vă fie pază şi tovarăş.
Copiii strigară ura, zvârlindu-şi căciulile în sus, spre marea bucurie a lui Ciobănilă, care sări să le adune de pe jos.
Astfel, câinele îşi lua loc şi umblă într-un cârd de urători pe la ferestrele gospodarilor, cu înfruptare din covrigii, nucile şi colacii de căpătat. L-a înveselit nespus clopoţelul de acioaie, în clinchetele căruia mieluşeii lui cutreierară tarlele. S-a ridicat şi a cerut să-l miroasă. Avea iz bun, şi el l-a lins uşor. Aşijderi a mirosit nuieluşa împodobită a sorcovei: nu i-a plăcut, florile n-aveau miresme de munte. Izul lor aducea cu cărţile purtate de copii la subţioară, când soseau la şcoală şi el sarea să-i miroasă.
1. Legați cuvintele cu același înțeles;
dulău a alunga
a poposi ceartă
a izgoni păstor
încăierare câine
cioban a se opri
2. Bifați variantele potrivite:
Câinele a ajuns la poarta școlii pentru că:
Câinele a fost primit la școală cu:
Ciobănilă s-a atașat de copii fiindcă:
Câinele lua parte la viața școlii deoarece:
I-au dat numele Ciobănilă pentru că:
Învățătura desprinsă e următoarea:
Citește și află mai mult:
Povești despre dulăi care demască asasinii stapânilor lor sau îi pedepsesc crunt cu colții lor răzbunători au circulat din cele mai vechi timpuri. Pliniu cel Bătrân șu alți povestitori antici au transmis isprava câinelul său zis „al lui Pyrrhus”, mult citat în credința față de om.
„Călătorind prin țară, regele Pyrrhus a văzut un câine lângă cadavrul stăpânului său. De trei zile, animalul sta de pază fără să se fi hrănit. Regele a poruncit ca ucisul să fie îngropat, apoi a luat câinele la palat. După câteva zile, regele a privit defilarea armatei. Câinele, aflat lângă tron, zărind între soldați ucigașii stăpânului său, a alergat la ei și, lătrând furios s-a repezit să-i muște, tot întorcând capul spre rege. Toți au intrat atunci la bănuială că aceia erau ucigașii. Ei au fost arestați și duși la judecată, unde au mărturisit crima și li s-a aplicat pedeapsa cuvenită”
3. Înlocuiți cuvintele scrise diferit cu altele potrivite din lecție:
Ciobănilă era un câine credincios. La început, copiii l-au izgonit cu pietre, crezând că este bolnav. Când începea o bătaie, câinele intra vitejește în mijlocul lor, despărțindu-i.
L-au numit Ciobănilă, pentru că învățătorul a considerat că îi păzește asemenea unui păstor.
4. Alcătuiți cuvinte după model, apoi formați propoziții cu acestea:
pachet, podoabă, pătură, pădure.
Model : prieten - împrietenit
Ne-am împrietenit cu el.
______________________________________
______________________________________
______________________________________
______________________________________
5. Scrieți cuvântul de la care s-au format termenii următori și apoi alcătuiți propoziții cu ei:
bărbătește, românește,moldovenește,tinerește,vitejește.
______________________________________
______________________________________
______________________________________
______________________________________
______________________________________
6. Modificați după model, apoi alcătuiți propoziții cu termenii găsiți:
stradă, roată, sfoară, poartă.
Model: floare - flori - florii
Marcela are o floare.
_____________________________________
Mihai are trei flori.
_____________________________________
Petalele florii sunt roșii.
_____________________________________