🌻 Învățătorul nostru de Edmondo de Amicis
Fișă de lectură
„.....De azi dimineaţă îmi place şi profesorul nostru de acum. Pe când intram în clasă, unde el se şi afla pe catedră, şcolari de-ai lui, de acum un an, trecând pe la uşa clasei noastre, se opreau puţin, ca să-l salute.
— Bună ziua, domnule profesor!
— Bună ziua, domnule Perboni! Unii chiar intrau, îi strangeau mâna şi fugeau repede.
Se vede că ei îl iubesc şi că s-ar întoarce bucuroși la dânsul. El le răspundea:
— Bună ziua! Strângea mâinile ce i se întindeau, dar nu se uita la nimeni, şi rămânea serios dupa fiecare salutare; dunga de pe frunte i se adâncea şi mai tare; sta întors spre fereastră, uitându-se la acoperişul casei din faţa; în loc de a se bucura de acele saluturi, părea că se simţea mâhnit.
După aceea se uita cu băgare de seamă la fiecare din noi. Se pogorî de pe catedră şi ne dicta plimbându-se printre bănci.
Văzând pe un copil roşu la faţa şi cu chipul plin de bubuliţe, încetă îndată de a mai dicta, se opri, apucă obrazul băiatului cu mâinile, îl privi adanc, îl întreba ce are şi-i pipai fruntea, ca să vadă dacă arde.
În timpul acesta, un baiat, care stătea la spatele lui, se ridică şi începu să se strâmbe la el. El se întoarse fără de veste, baiatul se opri repede şi-şi pleca uşor capul, aşteptandu-şi pedeapsa. Profesorul îi puse o mana pe cap şi îi zise numai atat:
— Să nu mai faci aşa! Apoi se sui iar pe catedra şi începu să dicteze. Când sfârşi de dictat, se uită catva timp la noi fără a vorbi şi apoi ne zise încetinel cu glasul lui cel gros, dar bland:
— Ascultaţi, copii! O să petrecem un an împreună, să ne silim în toate chipurile, ca să-l petrecem bine. Învaţaţi şi fiţi buni! Eu n-am familie! Voi sunteţi familia mea! Acum un an trăia încă biata mea mamă: a murit şi ea. Am rămas singur! Vă am numai pe voi pe lumea aceasta! Nu mai am altă dragoste, alt gând, decât al vostru! Fiţi voi copiii mei! Eu vă iubesc; iubiţi-mă şi voi pe mine! N-aş dori să mă văd silit ca să vă pedepsesc nici macar pe unul din voi. Arătaţi-mi că sunteţi băieţi de inimă. Şcoala noastră să fie o familie; voi să fiţi mângâierea şi fala mea.
Nu vă cer să-mi făgăduiţi acestea prin vorbe; sunt sigur ca în inima voastră fiecare din voi a şi raspuns „da”; de aceea vă şi mulţumesc!
Tocmai atunci intră portarul, ca să sune sfârşitul orei. Ieşiră cu toţii în linişte. Băiatul care se strâmbase la spatele profesorului, se apropie de el şi îi zise cu sfială:
— Iertaţi-mă, domnule profesor! Profesorul îl sărută pe frunte şi-i răspunse:
— Du-te, fătul meu!”
Fișă de lectură
Titlul lecturii este ________________________________
Autorul lecturii este ______________________________
Personajele lecturii sunt ___________________________
Cuvinte necunoscute ______________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
Momentul care te-a impresionat cel mai mult
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
Povestirea pe scurt a textului
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
_______________________________________________
Învățătura desprinsă din text
_______________________________________________
_______________________________________________
Descarcă fișa de lectură Învățătorul nostru, în format word, de la atașamente