🤠 Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir a fost numit domn al Moldovei de Imperiul Otoman în 1710. El a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai istoriei și culturii românești.
Cine a fost Dimitrie Cantemir?
Dimitrie Cantemir s-a născut la data de 26 octombrie 1676 într-o familie de răzeși săraci din satul Silişteni, în ţinutul Fălciului (n.n. – astăzi comună vasluiană care îi poartă numele). A fost cel de-al doilea fiu al serdarului Constantin, cel care în 1685 avea să fie numit domn al Moldovei cu ajutorul lui Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti, şi al jupânesei Anița Bantăş, care descindea dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, și anume Ioan Tăutu, mare logofăt din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
A fost domnitor al Moldovei în două perioade, în 1693 şi, respectiv 1710-1711, și, totodată, cărturar, umanist, enciclopedist, istoric, filosof, om politic şi scriitor român.
Conform tradiției acelor vremuri, viitorul voievod a fost trimis la Constantinopol în 1688 pe post de capuchehaie, adică garant al fidelității tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe fratele lui mai mare Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
Dimitrie a studiat zece limbi străine, între care greaca, latina, slavona, turca, araba și persana, precum și filosofie, istorie, teologie și științele exacte la Academia Patriarhiei Ortodoxe cu cei mai mari profesori greci și turci ai vremii.
Prima domnie a durat trei săptămâni Între anii 1691 și 1693 a trăit la curtea domnească a tatălui său și a manifestat un interes deosebit pentru viaţa politică încă din copilărie, de pe când Constantin Cantemir a urcat pe tronul Ţării Moldovei (1685).
Dimitrie Cantemir a fost domnitor al Moldovei în două perioade distincte. La 13 martie 1693, cu două săptămâni înainte de moartea tatălui său, Dimitrie a fost ales domnitor al Moldovei, însă turcii nu l-au confirmat.
Cronicile vremii îl atestă în scaunul domnesc doar trei săptămâni, între lunile martie și aprilie 1693.
Deşi era susţinut de unii mari boieri precum Iordache Ruset sau Lupu Bogdan, care și-ar fi dorit să profite de tinereţea voievodului pentru a-l subordona intereselor sale, Înalta Poartă nu l-a îmbrăcat cu caftan domnesc şi, prin urmare, a fost nevoit să renunţe la tron și să se întoarcă la Constantinopol pentru a-și continua studiile.
De-a lungul vieții, el a manifestat o dorință uriașă de a scăpa Moldova de sub dominația otomană și de a-i asigura o poziție mai puternică pe scena est-europeană.
În 1699, Cantemir s-a căsătorit cu Casandra, fiica fostului domn muntean Șerban Cantacuzino, iar acest eveniment avea să aibă o influență directă asupra relațiilor politice dintre Țara Românească și Moldova.
În calitate de ginere al lui Cantacuzino, Dimitrie Cantemir a revendicat tronul țării vecine. Această situație afecta în mod direct interesele lui Constantin Brâncoveanu, pe atunci domnitor al Țării Românești, care își apăra în mod firesc poziția împotriva tuturor rivalilor.
Rivalitatea și neîncrederea reciprocă dintre Cantemir și Brâncoveanu au persistat o lungă perioadă de timp, iar aceste tensiuni s-au reflectat și în unele dintre viitoarele opere ale lui Cantemir. Faptul că s-a aflat în cercurile elitei otomane din Constantinopol i-a permis viitorului domnitor să dobândească experiență politică și militară în câteva campanii militare ale otomanilor, inclusiv în bătăliile de la Petrovaradin și Zenta din 1697.
Înfrângerea grea suferită de oștile sultanului Mustafa al II-lea în fața armatei austriece l-a făcut pe Cantemir să se convingă de faptul că Imperiul Otoman era în plin declin
Cea de-a doua domnie alui Dimitrie Cantemir a început în anul 1710, în contextul unei alianțe cu Imperiul Rus, care era condus de țarul Petru cel Mare. La acea vreme, Cantemir era cunoscut la curtea otomană, dar ambițiile sale naționale l-au determinat să colaboreze cu imperiul țarist în încercarea de a elibera Moldova de sub dominația otomană.
În timpul celei de-a doua domnii, Dimitrie Cantemir a încercat să elibereze țara de sub suzeranitatea otomană și a încheiat în acest scop o alianță cu Petru cel mare al Rusiei, dar armatele celor două state au fost înfrânte de otomani și Cantemir s-a refugiat în Rusia în anul 1711.
Dimitrie Cantemir a fost nu doar un domnitor de vază, ci și un om de litere de o erudiție remarcabilă. El a lăsat în urmă o operă vastă, care include lucrări despre istoria românească și otomană, filozofice, geografice și muzicale.
Materiale suplimentare
https https://historia.ro/sectiune/portret/dimitrie-cantemir-prietenul-si-prizonierul-571946.
https://www.istorie-pe-scurt.ro/viata-aproape-secreta-a-lui-dimitrie-cantemir/