🌻 Broasca țestoasă și leopardul
Se povestește că, în vremurile de demult, broasca-testoasă și leopardul erau prieteni buni. Mâncau spanac și se scăldau împreună.
Într-o bună zi, leopardul spuse însă:
- M-am săturat de spanac! Aș mânca niște carne! Hai broască-testoasă! Să mergem la vânătoare!
Broasca-testoasă s-a învoit și au plecat amândoi în pădure. Acolo și-au făcut o colibă din crengi și frunze. Au meșterit și o capcană. Norocul a fost de partea lor, căci în prima zi s-a prins în capcana lor o antilopă. A doua zi s-au bucurat de o altă antilopă și a treia zi de încă una. Au mâncat pe săturate, dar le-a mai rămas multă carne.
- Știi ce m-am gândit, broască-testoasă? întrebă leopardul. Ce-ar fi să ducem noi carnea asta acasă la copiii și la soțiie noastre?
Broasca-testoasă dădu din cap, în semn că era de acord cu cele spuse de leopard.
Leopardul și broasca-țestoasă și-au împletit două coșuri mari, din nuiele. Au împărțit carnea frățește, au acoperit-o bine-bine cu frunze, astfel încât nimeni să nu vadă ce aveau în coșuri, și s-au culcat. Se înțeleseseră ca a doua zi, în zori, să pornească spre casă.
A doua zi, leopardul și broasca-țestoasă porniră la drum. Străbătură împreună drumul până la marginea pădurii și își luară rămas-bun, pornind fiecare mai departe, spre casa lui.
Când ajunse în peștera sa, leopardul văzu că soția lui gătea spanac și exclamă:
- Aruncă spanacul! Să nu-l mai văd în ochi! Uite, ți-am adus un coș plin cu carne. Din ea o să poți face o mâncare pe cinste!
Leopardul dădu deoparte frunzele de pe coșul său și văzu că acesta nu era încărcat cu bucăți de carne, ci cu ....pietre!
- Asta numai șireata aia de broască-testoasă mi-a făcut-o! urlă leopardul și porni numaidecât la drum, hotărât să se răzbune.
Bineînțeles că înțeleapta țestoasă nu stătuse cu mâinile-n sân, ci a căutat să plece departe, cât mai departe. Oricât s-a străduit leopardul s-o găsească, n-a izbutit. De aceea, leopardul a jurat să se răzbune pe toate broaștele-țestoase.
Trebuie să știți. dragii mei, că, de câte ori un leopard întâlnește în drumurile sale o broască-țestoasă, o mănâncă fără a sta pe gânduri nici măcar o clipă. Da,da, o mănâncă și nu mai rămâne din ea decât....carapacea.
