🌻 Mi s-a terminat caietul de Mircea Sântimbreanu
- Ia te uită! S-a terminat...și doar alaltăieri l-am cumpărat.
Uimirea băiețandrului din clasa a III-a era neprefăcută. Caietul se isprăvise. Nu mai rămăsese din el decât o pojghiță la umbra celor două coperte. Toate celelalte file și-au luat zborul, smulse parcă de un vânt ciudat. La ceilalți copii foile caietului nu zboară. Atunci ce s-a întâmplat cu acest caiet? Trebuia dezlegat misterul! Dacă e o molimă necunoscută până acum și ea se întinde și molipsește toate caietele din clasa a III-a, din toată școala, din toate școlile?
În timp ce căutăm să dezleg misterul, auzii un clinchet de bicicletă. Am tresărit.
- Cine a intrat cu bicicleta în clasă?
- Eu.
Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu pătrățele, exact ca acelea din caietul ce-l avea în mână.
Așadar, molima caietului a fost pasiunea pentru desen a stăpânului, îmi ziceam, încercând să-mi dau seama cam câte biciclete o fi trimis în turul clasei ciclistul nostru.
Deodată, un zbârnâit se auzi dinspre tavan. Era un avion.
- Ciudat! am exclamat. Aterizezi pe un caiet?!
- De aici am plecat, aici mă întorc. Acesta e aerodomul meu obișnuit....Vă place zborul meu lin, elegant? Dar cât efort a trebuit din cartea constructorului, nu mă întrebați!?
Câte modele și câte zboruri de încercare! Aproape mi s-a terminat caietul.
- Da. Fac o socoteală. Caietul a avut alaltăieri cincizeci de file. Cinci-șase biciclete, cinci-șase aeromodele fac cel puțin o duzină de foi...În vânt, ca să zic așa. Dar unde or fi pierit celelalte?
Cineva sună din corn.
- Poșta?
- Da, o poștă demodată. Sunt un bilețel care își caută adresa. Am plecat din caiet F. F. urgent, conținând câteva rândulețe, dar m-am împotmolit. Am ajuns într-un punct mort. Catedră îi zice.
Iată, deci, cum se împarte vina, gândeam, continuând să adun în minte filele descoperite, pentru a ajunge la...scădere. Dar rezultatul nu era cel din ....caiet. Mai aveam și alte foi lipsă. Cum și unde or fi pierit?
- Aici! Aici! Aici!
Vocile veneau din coșul cu hârtii.
- Ce-i cu voi acolo?
- E vina stăpânului nostru. Cum se ivește o mică greșeală - și vine din grabă face nenumărate asemenea greșeli - nerupte. Rupe la fiecare temă cinci-șase foi.
Într-un colț erau trei foi albe, nepătate, neîndoite.
- Noi ne-am desprins singure. Așa se întâmplă întotdeauna într-un caiet cu file rupte. Unele se desprind de la sine.
- Și ce să fac cu voi? Să vă așez la loc, în caiet?
- A, nu! răspunseră într-un glas cele trei foi. Folosiți-ne dumneavoastră. Scrieți despre năravul acestui școlar! Caietul acesta s-a terminat tot. Măcar să se termine cu folos...să nu se mai întâmple.
Cele trei foi aveau dreptate. M-am așternut pe scris. Acum povestea este gata și, după cum vedeți, are exact trei foi...
