🌻 Rezumat – „Neghiniță” de Barbu Ștefănescu Delavrancea
O babă bătrână, rămasă fără copii, își dorește măcar un copil mic cât o neghină, numai să audă în casă glasul de „mamă”. Din acest gând ia naștere Neghiniță – un băiețel cât un fir de neghină, dar isteț și plin de viață. El se hrănește cu fum, se mișcă purtat de vânt și are darul de a pătrunde în gândurile oamenilor.
Neghiniță aduce bucurie babei și unchiașului, dar este vândut de lăcomia moșului unui negustor, care îl duce la împărat. La curtea domnească, micuțul descoperă gândurile tainice ale sfetnicilor și chiar ale împărătesei, stârnind uimire și tulburare. Prin istețimea și vorbele sale pline de duh, el îl învață pe împărat despre slăbiciunile oamenilor, despre minciună și adevăr, dar și despre greutatea domniei.
Cu timpul, Neghiniță îi șoptește împăratului gânduri care duc la schimbarea sfetnicilor și chiar la pierderea tronului. Împăratul revine, în cele din urmă, pe scaun, dar într-o clipă de neatenție îl descoperă pe Neghiniță în ureche și, mânios, îl pedepsește, înecându-l într-un puț.
Învățătura desprinsă din text:
Barbu Ștefănescu Delavrancea subliniază că dorințele și gândurile omului dau naștere unor puteri nebănuite. Neghiniță, „gândul lumii”, simbolizează iscusința și ironia destinului, amintind că adevărul și minciuna, binele și răul se împletesc, iar puterea și slava sunt trecătoare.
