🌻 Rezumat – „Acul și barosul” de Ion Creangă
Povestirea este un dialog alegoric între două unelte – acul și barosul –, fiecare lăudându-și importanța în lume și criticându-l pe celălalt. Acul se consideră delicat, util în croitorie și îngrijit de toți, mai ales de femei, care îl păstrează în cutii frumoase și îl folosesc cu grijă. În schimb, barosul este mare, greu și necioplit, trăind în fierărie, mânuit doar de ferar.
Cei doi se ceartă, fiecare susținând că este mai important: acul se laudă că fără el nu s-ar putea face hainele elegante, iar barosul răspunde că fără el n-ar exista unelte, case, biserici, nave sau arme. În cele din urmă, ambii recunosc că au rostul lor: acul pentru lucrurile delicate, iar barosul pentru construcții mari și trainice.
Barosul, înțelept și cu experiență, îl avertizează pe ac să nu se fălească prea mult cu delicatețea lui, pentru că tot el, barosul, este la originea tuturor uneltelor, inclusiv a acului. Povestirea se încheie cu o lecție de modestie, respect pentru meșteșug și recunoaștere a valorii muncii, indiferent de formă.
Ideea principală:
Fiecare om (sau unealtă) are un rol important în lume, indiferent dacă este delicat sau puternic, atâta timp cât își îndeplinește bine rostul.
Morala poveștii:
Munca, fie ea fină sau grea, este valoroasă. Trebuie să ne respectăm unii pe alții și să nu ne considerăm superiori doar pentru că rolul nostru pare mai vizibil sau mai apreciat. Modestia și recunoașterea rădăcinilor sunt semne de înțelepciune.
