🌻 Rezumat – „Prostia omenească” de Ion Creangă
Povestea începe cu un bărbat căsătorit care locuiește împreună cu soția și soacra sa, ambele cam lipsite de minte. Într-o zi, după ce-și adoarme copilul, femeia observă un drob de sare pe horn și, imaginându-și că ar putea cădea peste copil, începe să se vaite fără motiv. Soacra, la fel de „prevăzătoare”, intră în panică și o susține, iar amândouă încep să-l plângă pe copilul viu și sănătos. Bărbatul, întors acasă, le consideră cele mai proaste ființe întâlnite și hotărăște să plece în lume, ca să vadă dacă există cineva mai prost ca ele.
Călătorind, găsește numeroase exemple de oameni și mai absurzi: unul care încearcă să aducă lumina soarelui în casă cu un oboroc; altul care construise un car prea mare ca să iasă pe ușă; un altul care voia să arunce nuci în pod cu țăpoiul; și, în cele din urmă, un bărbat care trăgea vaca pe șură ca să o hrănească cu fân. Toate aceste cazuri îl conving pe călător că soția și soacra lui nu sunt chiar cele mai proaste ființe de pe lume.
Astfel, se întoarce acasă mulțumit, acceptându-le așa cum sunt, fiindcă, în comparație cu ce a văzut, par chiar „înțelepte”.
Ideea principală:
Povestea scoate în evidență, printr-o suită de întâmplări comice, cât de variată și larg răspândită este prostia omenească.
Mesaj:
Ion Creangă satirizează lipsa de logică și gândirea absurdă, dar și tendința oamenilor de a se panica fără motiv. Povestea ne îndeamnă la autoironie și reflecție: oricât ni s-ar părea că alții sunt neînțelepți, mereu se poate găsi cineva mai lipsit de judecată.
