🌻 Rezumat – „Soacra cu trei nurori” de Ion Creangă
O babă bătrână, avară și autoritară, are trei feciori cărăuși și visează să-i țină aproape, alături de nurorile viitoare. Pentru a-i controla, le construiește case lângă locuința ei și refuză să împartă averea până la moarte. Pe rând, feciorii se însoară, iar nurorile sunt aduse în gospodărie.
Primele două nurori sunt harnice, supuse și răbdătoare, acceptând cu stoicism sarcinile istovitoare impuse de soacră. Baba pretinde că are un „ochi la ceafă” cu care vede tot, chiar și în somn, pentru a le supraveghea și intimida. Nurorile se conformează și muncesc până noaptea târziu.
A treia noră, adusă de feciorul cel mic fără știrea babei, e tânără, deșteaptă și independentă. Refuză să accepte tratamentul impus de soacră, se revoltă și, într-o noapte, pregătește un ospăț bogat împreună cu celelalte nurori, sfidând regulile casei. Când soacra le surprinde, nora cea mică o minte abil, spunând că „cuscrii” au venit în vizită, iar baba a dormit și nu a fost de față.
În final, nora cea tânără pune la cale o farsă brutală: soacra este bătută, redusă la tăcere (i se presară sare și piper pe limbă) și imobilizată. Fiii, reveniți acasă, sunt convinși de nora cea mică că mama lor le-a transmis verbal cum să împartă moștenirea: câte o casă pentru fiecare fiu, iar casa bătrânească rămâne mezinului și soției sale. Baba moare în acea zi, iar nurorile o bocesc zgomotos, respectând aparențele.
Ideea principală:
Puterea excesivă și abuzivă a unei soacre dominatoare atrage în cele din urmă răzvrătirea și răsturnarea ordinii dorite de ea.
Morala poveștii:
Ion Creangă satirizează tirania domestică și abuzul de autoritate, punând în contrast răbdarea cu revolta. Povestea sugerează că echilibrul într-o familie nu poate fi impus prin frică, iar cei asupriți își vor recăpăta libertatea, uneori prin mijloace dure, dar eficiente.
