🌻 „Voinicul cel fără de tată” de Petre Ispirescu
Fata unui împărat, supravegheată mereu de dădaca sa, rămâne însărcinată după ce privește un tânăr misterios. Neînțelegând ce i s-a întâmplat, este alungată de împăratul furios, într-o corabie cu puțină hrană și apă. Corabia o poartă până la marginea unei păduri unde, în mijlocul naturii, fără ajutor, fata naște un băiat și îl crește cu iubire.
Copilul, devenit voinic și curajos, descoperă un palat locuit de zmei, îi învinge și se stabilește acolo cu mama sa. Unul dintre zmei scapă și se deghizează în om, câștigându-le încrederea și fiind primit ca slujitor. Sub pretexte false, zmeul îl trimite pe voinic în misiuni periculoase, căutând să-l piardă: să aducă mere din mărul roșu, apă vie și apă moartă, și un purcel de la scroafa de sub pământ.
Cu ajutorul unei zâne măiastre, care îl iubește și îl protejează în taină, voinicul trece peste toate probele, dar zmeul profită de un moment de slăbiciune și îl ucide. Calul voinicului fuge la zână cu trupul mărunțit al stăpânului său, iar aceasta îl învie folosind apa vie, apa moartă și darurile magice ale eroului.
Revenit la viață, voinicul se transformă în porumbel și descoperă că mama sa este ținută prizonieră de zmeu. Reia forma umană și îl ucide pe dușman. Eliberată și vindecată cu apă vie, mama sa își recapătă sănătatea. Voinicul se căsătorește cu zâna și domnește alături de ea în pace și fericire.
Ideea principală:
Binele, dreptatea și curajul înving răul, oricât de viclean și primejdios ar fi.
Mesajul textului:
Petre Ispirescu oferă o poveste complexă despre loialitate, iubire filială și destin. Chiar și atunci când este trădat, eroul renaște – la propriu – prin ajutorul unei forțe magice feminine și prin forța propriilor fapte. Povestea subliniază faptul că adevărul și curajul sunt armele cele mai puternice împotriva trădării și răului.
