🌻 „Zâna munților” de Petre Ispirescu
Un împărat înțelept și respectat de toți vecinii săi primește, la bătrânețe, darul unui fiu mult așteptat. Copilul se dovedește excepțional – frumos, silitor și înțelept –, astfel încât întrece pe toți ceilalți tineri de viță domnească. Este instruit de filosofi și de un vânător iscusit, ajungând un tânăr viteaz și priceput în toate.
Într-o zi, în timpul unei vânători, vede o turturică ce tot îi sare în cale. Deși milos din fire, o rănește ușor, iar pasărea dispare. Simte atunci o neliniște profundă, fără să-i înțeleagă cauza. Turturica era, de fapt, Zâna Munților, îndrăgostită de el. Neputându-se arăta sub chip omenesc, ea se apropie de el în taină.
Zâna se angajează la curte ca găinăreasă, devenind rapid apreciată pentru vrednicia și bunătatea ei. Fiul împăratului o vede și simte o legătură puternică și misterioasă. La trei nunți regale, Zâna apare îmbrăcată în straie fermecate și dansează doar cu el, fără a-și dezvălui identitatea, dispărând de fiecare dată.
La ultima nuntă, fiul împăratului o așteaptă pregătit. Smoala turnată în fața curții face ca fata să-și piardă un condur. Cuprins de dor și suferind de boală, prințul trimite slujitorii să afle cui aparține pantoful. Nicio fată nu se potrivește, până când găinăreasa este adusă și descoperită a fi cea căutată.
Zâna recunoaște că s-a îndrăgostit de el de la vânătoare și că a renunțat la puterile ei fermecate pentru a fi cu el. Se căsătoresc, iar după moartea împăratului, cei doi urcă pe tron și domnesc fericiți.
Ideea principală:
Dragostea adevărată transcende aparențele și este gata să sacrifice chiar și puterea magică pentru a fi împlinită.
Mesajul textului:
Petre Ispirescu oferă o poveste de dragoste idealizată, în care destinul, noblețea sufletului și sacrificiul dau naștere unei iubiri nepieritoare. Zâna munților ilustrează că frumusețea, vrednicia și bunătatea se revelează doar celor care iubesc sincer, iar răsplata acestora este fericirea desăvârșită.
