Leul şi şoricelul după Lev Tolstoi

     Se spune că odată, un şoricel mic, mic de tot, l-a trezit pe măreţul

leu din somn. Supărat, acesta a pus laba pe el şi se pregătea să-l înghită.

          - Nu mă omorî, Măria Ta! strigă şoricelul împietrit de spaimă. Poate îţi voi fi de folos vreodată.

          Auzind acestea, leul începu să râdă cu poftă şi spuse cu dispreţ :

          - Ei, am trăit s-o aud şi pe asta ! Tu, un biet şoricel, să-mi fii mie de folos! Uite, pentru că m-ai făcut să râd, îţi voi da drumul!

          Şoricelul a rupt-o la fugă, fericit că a scăpat cu viaţă.

          După vreo două zile, vânătorii regelui l-au prins pe leu. Ei l-au legat cu frânghii groase. L-au lăsat lângă un pom şi au plecat să aducă o cuşcă. Văzându-se legat, leul a început să ragă cât îl ţineau puterile. Şoricelul a auzit răgetele leului şi i-a venit în ajutor. Fără a mai sta pe gânduri a început să roadă frânghiile. Leul a scăpat din strânsoarea lor cât ai bate din palme.

- Vezi, leule, că ţi-am fost şi eu de folos? zise şoricelul zâmbind.

          - Îţi mulţumesc din suflet că m-ai salvat, prietene! Astăzi am învăţat că nimeni nu trebuie dispreţuit, chiar dacă e mare sau mic.