Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă

            Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creanga, este o anecdota a carei editie originala a fost publicata pentru prima oara in „Albumul macedo-roman”, Bucuresti, 1880, si retiparita in „Convorbiri literare” nr. 11 din 1 februarie 1885.

           Ursul păcălit de vulpe este o povestire didactica pentru ca prin aceasta povestire Ion Creanga scoate in evidenta viclenia si prostia. Este didactica deoarece a fost scrisa pentru elevii de la scoala. Ion Creanga a fost institutor-invatator si autor de manuale scolare.

           La 1876 a realizat un frumos abecedar pe care Mihai Eminescu l-a recomandat ministerului de atunci, ca fiind o carte interesanta si utila. Abecedarul se numeste Povatuitorul la cetire prin scriere dupa sistema fonetica, adica sa se scrie cum se aude.

          Ursul păcălit de vulpe este cea mai scurta povestire.

          Tema este viclenia si prostia.

          Personajele sunt: vulpea vicleană, ursul si un taran cu carul de peste. Subiectul este simplu. Un taran cu un car cu boi, incarcat cu peste ia in drum o vulpe care s-a prefacut ca este moarta. Vulpea arunca din car pește si apoi sare din car, adună peștele si începe să mănânce lacom.

         Un urs care a venit, cere vulpii sa-i dea si lui. Vulpea refuza si-l sfatuieste, pentru a capata peste sa-si bage coada intr-o baltoaca la marginea padurii, fara a misca pana la ziua. Ursul a ascultat de sfatul vulpii, si-a varat coada in balta. Peste noapte, balta a inghetat iar ursul de frig, tragand coada din balta, a ramas fara coada. Vulpea care era ascunsa intr-o scorbura de copac rade de urs. Ursul nu se poate razbuna.

Morala povestirii este ca nu trebuie sa te încrezi în nimeni, pentru că te poate păcăli și să pățești ce a pățit ursul sau țăranul cu vulpea.

Concluzia povestirii este că, după ce ai fost păcălit nu mai poți face nimic.

Deci, atentie la ce veți face în viață, indiferent de vârstă!