„Cozma Răcoare” de Mihail Sadoveanu
Povestirea „Cozma Răcoare”, scrisă de Mihail Sadoveanu, aduce în prim-plan figura legendară a haiducului drept și neînfricat, simbol al libertății și al spiritului de revoltă împotriva nedreptății. Sadoveanu, cunoscut pentru felul în care împletește elementele realiste cu cele mitice, reușește să creeze o narațiune în care omul și natura, libertatea și dreptatea se contopesc într-o viziune morală și poetică asupra lumii.
Cozma Răcoare este un haiduc vestit din ținuturile Moldovei, iubit de oameni și temut de stăpânire. El trăiește în codrii seculari, printre oameni simpli, dar departe de legile strâmbe ale boierilor și ale dregătorilor. Viața lui este o luptă continuă pentru dreptate și libertate. Oamenii îl pomenesc ca pe un erou aproape mitic: se spune că „are iarba fierului”, o plantă fermecată care-l ajută să rupă lanțurile și să scape din orice temniță. Această putere simbolizează nu doar forța fizică, ci și tăria sufletească a celui care nu se lasă înrobit nici de om, nici de destin.
Sadoveanu conturează un personaj complex, cu trăsături morale puternice: Cozma nu este un tâlhar, ci un justițiar. El pedepsește pe cei lacomi și răi, ajută pe cei săraci și apăsați și trăiește după o lege morală proprie, mai dreaptă decât cea a oamenilor. Spre deosebire de stăpânire, care se folosește de violență și abuz, Cozma își urmează idealurile cu demnitate, credință și curaj.
Povestea lui este învăluită în mister și legendă. Prigonit de arnăuți, trădat uneori de oameni vânduți, Cozma scapă mereu datorită iscusinței, norocului și ocrotirii naturii. Codrul, locul unde trăiește, devine un personaj în sine – protectorul haiducului, spațiul sacru al libertății. În mijlocul naturii, Cozma se simte acasă, unit cu pământul, vântul și apele Moldovei. Sadoveanu descrie aceste peisaje cu o forță poetică deosebită, transformând lupta haiducului într-o metaforă a omului care trăiește în armonie cu universul.
Deși se află mereu în primejdie, Cozma nu se teme de moarte. El trăiește după legea sa morală și crede că adevărul și libertatea nu pot fi înlănțuite. Poporul îl venerează și îl cinstește, iar după dispariția sa, numele lui rămâne viu în cântece și legende. Astfel, eroul devine un simbol al spiritului neînvins al omului drept, care se ridică împotriva asupririi și a răului.
Sadoveanu reușește, prin această poveste, să depășească simpla temă a haiduciei și să transforme personajul principal într-o figură mitică. Cozma Răcoare întruchipează curajul, demnitatea, omenia și libertatea – valori esențiale ale sufletului românesc. Povestirea are un ton grav, cu limbaj arhaic și expresii populare, iar descrierile naturii și ale atmosferei dau textului o frumusețe aparte.
La final, legenda lui Cozma Răcoare nu vorbește doar despre un om, ci despre o conștiință colectivă: nevoia eternă de dreptate și libertate a poporului.
Ideea principală:
Povestirea „Cozma Răcoare” prezintă lupta dintre bine și rău, dintre dreptate și asuprire, întruchipată în figura haiducului care, prin curaj, omenie și libertate, devine simbolul spiritului drept și neînfrânt al poporului.
Mihail Sadoveanu arată că adevărata libertate și dreptate nu pot fi distruse nici de puterea oamenilor, nici de legile nedrepte. Prin Cozma Răcoare, autorul glorifică idealul moral al poporului român – curajul, cinstea, demnitatea și credința în dreptate –, valori care rămân vii dincolo de timp și moarte.
