🌻 Spicul de grâu și pleava

              Un lan de grâu se legăna odată sub adierea blândă a vântului de vară.

              Cerul era senin. Sub bolta albastră, lanul de grâu părea o mare aurie. Spicele încărcate de boate se plecau spre pământ. Nu era prea departe secerișul.

              Pe toată întinderea aceea, numai câteva spice stăteau cu capul sus, privind cu semeție deasupra lanului.

            — Ce mândre suntem noi, zicea cu îngâmfare unul dintre spice, cel mai țanțoș, nu ne

plecăm deloc. Privim de-a dreptul către soare și, fără îndoială, ne așteaptă o soartă strălucită. Pentru că, la drept vorbind, noi stăpânim poporul de spice. Suntem deasupra tuturor!...

            — Așa ar fi, a răspuns spicul care era mai gârbovit ca toate celelalte, așa ar fi, de nu

s-ar întâmpla ca spicul vostru să nu fie decât pleavă... noi, care suntem aplecate, purtăm pe spic doar boabe grele, rod aurit, din care-or crește la anul alte fire de grâu și multe alte spice.

Spicul cel țanțoș a început să râdă.

          — Dacă ai să cobori așa mereu, de greu ce ești, ai să ajungi la picioarele mele. Pe când eu voi rămâne mereu aicea sus, m-oi legăna în vânt și voi gândi la soarta tristă, a ta și-a altora, ce ne sunteți supuși.

Vorbind așa, s-a auzit un foșnet. Spicul cel gol, cu capul sus, s-a și uitat să vadă... Ce este? Ce s-aude? Erau secerătorii. Tăiau grâul, îl făceau snopi.

Curând a căzut lanul...

Spicul cel plin era de astă dată lângă cel gol.

          — Acum nu mai privești cu semeție spre noi, poporul de rând! A spus spicul cel plin.

          — Nu mai privesc, dar oamenii au să mă aleagă, să-mi dea loc de cinste! S-a lăudat iar spicul cel gol și țanțoș.

N-a mai trecut mult și-a început treierișul. Din spicul plin au căzut boabe mari și grele.

        — Ce boabe, grâu de soi! Au spus treierătorii. Îl ținem de sămânță, din el vor crește-n anul ce-o să vie bucate și mai multe...

Spicul cel țanțoș, găunos, a sunat trist din frunze, și nicio boabă n-a căzut din el. S-a sfărâmat, s-a făcut numai pleavă.

      — Dați pleava asta la o parte! Au spus treierătorii. Nici oile n-au s-o mănânce. Ce gunoi!... Cum s-o fi rătăcit prin lan astfel de spic?

Și l-ai împins încolo cu piciorul.

Așa se întâmplă când ești lăudăros și țanțoș, așa-i când vezi un pai în ochiul altuia, și

nu vezi bârna ce s-a înfipt în ochiul tău...