🌻 Vinovatul dovedit
Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam ușoare bucățile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un țăran și le așeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de un kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degreabă la judecărie, spunând că țăranul înșală lumea și cerând, bineînțeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri și țăranul a fost dus în fața judecătorului, care l-a amenințat:
— Dacă este adevărat ce spune brutarul, câ îi înșeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
— Să-mi fie iertat — zise țăranul — dar sunt nevinovat.
— Cum îndrăznești să minți? sări brutarul. Chair astăzi am cumpărat aceste bucăți de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideți pe acest șarlatan, care a încercat să mă păcălească!
— Așa este, omule? spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?
— Al meu este, însă vedeți dumneavoastră, eu nu am prea mulți bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani și pentru greutăți, așa că pun unt pe un braț al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului n-a avut un kilogram, eu ce vină am?
Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine și, într-adevăr aceasta nu avea 900 de grame. În locul țăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înșela oamenii, dar mai dorea și să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact la fel.
Cel ce vrea să înșele, singur șe înșală.