🌻 Coțofana și laptele

       - Gata! Oftă bătrânica când termină de muls vaca. Am să las doinița cu lapte aici,

cât o să adun niște vreascuri pentru foc. Apoi, am să fierb laptele ăsta proaspăt și delicios.

Și își văzu de drum.

         Nici nu dispăruse bine bătrânica și coțofana se lăsă în zbor lânga doiniță.

      - Ah! Lapte proaspăt! Plescăi bucuroasă coțofana. Am să-mi inmoi ciocul în doiniță, să sorb un pic de lapte.

Pofticioasă, coțofana se repezi, dar, pleosc!, doinița se răsturnă și tot laptele se scurse pe pământ, când bătrânica se întoarse să ia doinița.

      - Fir-ai să fii de hoață! Bolborosi bătrânica și prinse pasărea de coadă.

Coțofana se zbătu din răsputeri să-și ia zborul și coada îi rămase în mâinile bătrânei.

      - Mătușică, mătușică, se tângui coțofana, te rog, dă-mi coada.

      - Sigur că da, rânji bătrânica, adu-mi niște lapte proaspăt și o primești înapoi.

Coțofana se gândi câteva clipe. Apoi, fâlfâi din aripi până la vacă.

      - Vacă, văcuță, te rog, dă-mi niște lapte pentru mătușică. Numai așa pot să-mi recapăt coada.
      - Imediat, o liniști vaca, doar să-mi aduci un braț de iarbă proaspătă.

Coțofana se gândi câteva clipe. Apoi își luă zborul spre un tăpșan învecinat.

      - Tăpșanule verde, tăpșănelule, te rog, dă-mi niște iarbă proaspătă, îi ceru ea pe ton mieros. Iarba e pentru vacă, să-mi dea niște lapte. Laptele i-l voi duce mătușicii ca să-mi recapăt coada.
      - Numaidecât, o asigură tăpșanul, doar să-mi aduci niște apă proaspătă și rece.

Coțofana se gândi câteva clipe. Apoi își luă zborul și se învârti de colo-colo până dădu de un sacagiu.

      - Sacagiule, se rugă ea. Te rog, dă-mi niște apă proaspătă și rece pentru tăpșan. Dacă-i duc apa, tăpșanul îmi dă un braț de iarbă proaspătă pe care i-o duc vacii ca să fac rost de niște lapte. Laptele o să-l dau mătușicii, și așa, o să-mi recapăt coada.
      - Sigur că da, promise sacagiul, doar să-mi aduci un ou proaspăt să am ce prânzi.

Coțofana se gâni câteva clipe. Apoi își luă zborul să caute o găină.

      - Găină, găinușă, te rog, dă-mi un ou mare și proaspăt, o imploră ea. Am să i-l dau sacagiului și, în schimb o să primesc niște apă rece și proaspătă. Apa e pentru tăpșan de la care am să iau un braț de iarbă proaspătă. Vaca o să mănânce iarba și-mi va da niște lapte. În sfârșit, laptele va ajunge la mătușică, iar eu îmi recapăt coada.

Găina se gândi câteva clipe:

      - Pentru că ești pasăre ca mine, o să te ajut. Așează-te și așteaptă oleacă.

Cele două păsări se așezară una lângă cealaltă. Deodată, găina începu să cotcodăcească.

      - Gata! Exclamă ea triumfătoare. Se ridică scutuându-se, iar din mormanul de paie pe care stătuse se ițea o minunăție de ou.
      - Îți mulțumesc din suflet, se bucură coțofana. Luă oul și zbură într-o clipă la sacagiu. Iată-ți oul proaspăt. Vezi ce mare și frumos e? Ți-am îndeplinit dorința: acum, respectă-ți promisiunea.
      - Sigur că da, răspunse sacagiul. Iată niște apă rece și proaspătă.
      - Îți mulțumesc, se bucură coțofana și duse apa la tăpșan. Ți-am adus apă rece și proaspătă. Îmi dai un braț de iarbă verde și gustoasă?
      - Sigur că da, răspunse tăpșanul. Uite iarba proaspătă pe care o dorești.
      - Îți mulțumesc, se bucură coțofana și, într-o clipă ajunse la vacă. Ți-am adus iarba

proaspătă. Te rog, dă-mi laptele pentru mătușică.

      - Sigur că da, răspunse vaca. Ia donița și mulge-mă.
      - Îți mulțumesc, se bucură coțofana și umplu donița cu lapte înspumat. Cât ai clipi, era din nou lângă bătrânică. Vino cu mine, îi ceru coțofana. Am o doniță cu lapte pentru tine. Acum, îmi dai coada?!

      - Sigur că da, o liniști bătrânica și îi dădu coada.

Coțofana o potrivi la locul ei și-și luă zborul spre alte zări. Iar bătrânica se așeză tacticoasă să fiarbă laptele. Îi simțiți mirosul ademenitor?