🌻  Iepurașul și lupul

              Într-o zi, un iepuraș se plimba prin pădure când, deodată, auzi pe cineva strigând în gura mare: “Ajutor! Ajutor!”. Iepurașul dădu roată cu privirea și, în sfârșit, văzu un lup. Un ditamai pietroiul îl țintuise de pământ, iar zbaterea îi era zadarnică. Lupul îl imploră pe iepuraș să-l ajute, tânguindu-se că va muri terciuit de pietroi, dacă nimeni nu-l va scoate din necaz.

              Iepurașul se opinti, de curgeau toate sudorile pe el și reuși să împingă pietroiul de pe șalele lupului. Lupul se scutură din tot corpul și, haț! Îl înșfăcă pe iepuraș. Acesta începu să se vaiete, implorând îndurare, dar lupul o ținea pe a lui, spunându-i că după atâta suferință i se făcuse o foame de... exact, de lup!

              Iepurașul încercă să-l ia cu binișorul:

            - Nici o persoană cumsecade nu-l omoară pe cel care l-a ajutat. Nu e corect. Poți să-l întrebi și pe rățoi, grăsanul ăla are răspuns la toate întrebările.

Plecară spre rățoi. Acesta le ascultă povestea și le ceru pe ton poruncitor:

           - Arătați-mi pietroiul.

Toți trei porniră spre pădure.

         - Trebuie să-mi fie foarte clar cum s-au petrecut lucrurile, spuse rățoiul. Să împingem pietroiul pe spinarea lupului, exact în poziția în care l-ai găsit, iepurașule.

Lupul se întinse pe pământ, iar cei doi se opintiră să-i pună pietroiul pe spinare.

          - Ei, ce părere ai? Îl întrebă lupul pe rățoi.

Rățoiul se gândi câteva clipe:

         - Cred că ai greșit purtându-te atât de nemilos cu iepurașul, care te ajutase. Să vedem acum dacă te mai ajută cineva!

Și, lăsându-l pe lup în starea nefericită în care-l găsise iepurașul, cei doi își văzură de drum.