🌻 Alice în țara minunilor de Lewis Carroll

        „Alice în Țara Minunilor” este o poveste scrisă sub forma unui roman, al cărei autor este Lewis Carroll (pe numele său real, Charles Lutwidge Dodgson). Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1865, iar povestea a fost inventată pentru Alice Liddell, o fetiță care se afla, din când în când, în grija scriitorului.

        Ea întâlneşte personaje înscrise acum în conştiinţa colectivă: Iepurele care se vâră în „balta de lacrimi”, a cărui poveste este prezentată grafic sub forma unei cozi; Omida ce pufăie din narghilea; înfricoşătoarea Ducesă ce alăptează un porc; Pisica din Cheshire, cu rânjetul ce apare şi dispare; Pălărierul Nebun băutor de ceai şi Iepurele de Martie, ce îl stoarce pe alunar în ceainic; criminala Regină de Cupă, care foloseşte flamingi pe post de crose de crochet; şi plângăcioasa Broască Ţestoasă care o învaţă Cadrilul Homarilor.

       Alice, o fetiţă de şapte ani, moţăie pe malul râului Isis, unde îl vede pe Iepurele Alb privindu-şi îngrijorat ceasul. Brusc, ea se decide să îl urmeze pe iepurele punctual pe sub pământ, unde dă peste diverse situaţii ciudate. Mânată de curiozitate, Alice îl urmărește pe curiosul personaj până ce decide să-l urmeze în vizuina lui. 

      Fără să-și pună întrebări privind felul în care va ieși din vizuină, Alice pătrunde în ceea ce pare a fi la început un tunel. Pe parcurs, însă, coborârea devine atât de abruptă încât fata cade în loc să coboare. Când aterizează, în sfârșit, după o cădere prelungită, descoperă că nu este destul de rapidă încât să-l urmeze pe iepure, astfel încât aceasta rămâne într-o încăpere lungă, de jur împrejurul căreia se afla o mulțime de uși. Toate erau, însă, încuiate, iar Alice începe să se îngrijoreze, întrebându-se cum va ieși de acolo vreodată. Ajunsă lângă o măsuță din sticlă, fetița descoperă că pe ea se afla o cheie din aur. Din nefericire, cheia nu se potrivea niciuneia dintre uși. Întrebându-se care era ușa pe care cheia ei o putea deschide, Alice observă o perdeluță, pe care o trage la o parte, descoperind bucuroasă o altă ușă, căreia i se potrivea cheia.

     Ușa era înaltă doar de trei palme, astfel încât fetița trebui să îngenuncheze pentru a vedea ce se află de cealaltă parte a ei. Aceasta dădea într-un culoar, la capătul căruia Alice observă o grădină minunată. Gândul că nu încăpea pe ușă, iar astfel, a ajunge în grădină devenea imposibil, o întristează pe Alice. Întorcându-se la măsuță, ea observă o sticluță care nu fusese acolo cu câteva minute înainte. 

      Alice intra in casa si mananca niste cozonac care o face sa creasca din nou, pana cand nu mai incape in camera. Vazand aceasta, Iepurele trimite un servitor, pe soparla Bill, sa intre pe cosul casei, insa Alice il arunca afara.

   Iepurele si servitorii incep sa arunce cu pietre, care se transforma in bucati de cozonac, care o micsoreaza pe Alice. Aceasta iese din casa si se indreapta spre o pasune unde intalneste un catel urias si apoi o ciuperca mare, pe care sta o omida. Ea ii spune ca o bucata din ciuperca o va micsora, iar alta o va face sa creasca.

   Alice ia o bucata din amandoua partile si merge mai departe. Ajunge la casa Ducesei, unde bucatareasa pune foarte mult piper in mancare. De aceea, Ducesa si copilul ei care seamana cu un purcel, stranuta incontinuu. Ducesa este invitata de Regina sa joace croquet si ii arunca lui Alice copilul. Acesta se transforma in purcel si Alice ii da drumul in padure. 

   Apare pisica de Chesire pe o ramura de copac si o indruma pe Alice, spunandu-i ca intr-o parte locuieste Iepurele de Martie, iar in cealalta Palarierul, amandoi nebuni. Alice porneste spre casa Iepurelui de Martie, unde acesta lua ceaiul cu Palarierul si cu Harciogul. Acestia sunt plictisitori, iar Palarierul este chiar nepoliticos. 

   Alice paraseste masa si intra intr-o scorbura de copac care o duce inapoi in sala cea mare cu masuta. De data aceasta Alice nu uita cheia si intra in gradina superba, unde vede niste slujitori in forma de carti de joc care vopseau o tufa de trandafiri. 

   Vine alaiul regal si Alice face cunostiinta cu Regele si Regina. Aceasta o invita sa joace croquet alaturi de ea. Jocul este insa lipsit de reguli, fiind un haos total, asa ca Alice vorbeste cu pisica de Chesire al carei cap tocmai apare pe cer.

   Regele intra in discutie, insa pisica refuza sa-i sarute mana. Regina ordona sa i se taie capul, precum si celorlalti jucatori, in afara de Alice.

   Regina se ofera sa i-o arate lui Alice pe Falsa Broasca Testoasa, insa i-o incredinteaza Grifonului deoarece trebuie sa se intoarca. Grifonul o duce pe Alice la Falsa Broasca Testoasa care ii arata cadrilul homarilor. 

   Deodata se aude vocea Reginei si Alice impreuna cu Grifonul se duc la tribunal. Alice este cheamta ca martor, insa incepe sa creasca pana cand devine foarte mare, iar Regele ii spune ca trebuie sa paraseasca sala. Atunci se trezeste si incepe sa-i povesteasca surorii sale intregul vis.

Ea întâlneşte personaje înscrise acum în conştiinţa colectivă: Iepurele care se vâră în „balta de lacrimi”, a cărui poveste este prezentată grafic sub forma unei cozi; Omida ce pufăie din narghilea; înfricoşătoarea Ducesă ce alăptează un porc; Pisica din Cheshire, cu rânjetul ce apare şi dispare; Pălărierul Nebun băutor de ceai şi Iepurele de Martie, ce îl stoarce pe alunar în ceainic; criminala Regină de Cupă, care foloseşte flamingi pe post de crose de crochet; şi plângăcioasa Broască Ţestoasă care o învaţă Cadrilul Homarilor.