🌻 Calea Victoriei, Dumineca Orbului de Cezar Petrescu REZUMAT
Nuvela lui Cezar Petrescu surprinde, printr-o frescă realistă și critică, atmosfera Bucureștiului interbelic, în perioada de după Primul Război Mondial. Titlul aduce în prim-plan una dintre cele mai importante artere ale capitalei, Calea Victoriei, spațiu simbolic pentru lux, modernitate și viața mondenă, dar și pentru superficialitatea și contrastele sociale specifice acelei epoci.
Acțiunea se desfășoară într-o zi specială – Duminica Orbului, sărbătoare populară ce avea loc în a cincea duminică după Paști. Ziua este încărcată de semnificații: în mentalitatea colectivă, aceasta era un prilej de noroc și de începuturi, dar aici ea devine mai ales o metaforă pentru „orbirea morală” a societății.
Cezar Petrescu descrie forfota orașului: cafenelele pline, tramvaiele aglomerate, oamenii grăbiți, doamnele elegante în rochii de modă pariziană, domnii cu baston și joben. În același spațiu apar însă și cerșetori, comercianți ambulanți, oameni modești care privesc cu uimire și invidie luxul din jur. Tot acest amestec redă un București contradictoriu – occidental prin aparență, dar oriental prin mentalitate.
Autorul îmbină descrierea realistă cu observația satirică. Lumea de pe Calea Victoriei pare prinsă într-un „spectacol al aparențelor”: oamenii vor să arate mai bogați decât sunt, caută distracția și confortul, ignorând adevăratele valori. Strada devine o scenă, iar trecătorii, niște actori ai unei piese care se repetă mecanic, fără profunzime.
„Duminica Orbului” devine, astfel, nu doar un cadru temporal, ci un simbol al unei societăți care refuză să vadă adevărurile esențiale, orbită de dorința de îmbogățire rapidă și de plăceri facile. Bucureștiul lui Cezar Petrescu este un organism viu, dar bolnav, dominat de contradicții: lux și mizerie, modernitate și corupție, aspirație europeană și superficialitate balcanică.
Prin nuanțele sale, opera se transformă într-o radiografie a societății interbelice, care, în loc să valorifice experiența războiului și sacrificiile trecutului, alege calea distracțiilor efemere și a goanei după bani.
Mesajul textului:
Bucureștiul interbelic, oglindit prin imaginea Căii Victoriei, este un spațiu al contrastelor, unde luxul, modernitatea și aparențele ascund decăderea morală și orbirea spirituală a oamenilor.
Cezar Petrescu transmite o critică puternică a societății moderne, arătând că progresul material și civilizația de suprafață nu pot compensa lipsa valorilor autentice. „Duminica Orbului” devine metafora unei lumi care, orbită de aparențe, își pierde reperele morale și spirituale.
