„Călin Nebunul”
Un împărat avea trei fete de o frumusețe rară, pe care le păzea cu strășnicie. Într-o noapte, trei zmei vin și le răpesc, ducându-le în împărățiile lor ascunse. Împăratul, deznădăjduit, vestește prin țară că oricine îi va aduce fiicele înapoi va fi răsplătit și le va primi de soție.
Într-un sat trăia un țăran cu trei fii: cei mari erau mândri și pricepuți, iar cel mic, Călin, era disprețuit și numit de toți „Nebunul”, fiind socotit slab și fără rost. Totuși, el hotărăște să plece împreună cu frații săi în căutarea fetelor de împărat.
Pe drum, când se opresc la câte o han sau pe câmp, frații cei mari dorm, iar Călin rămâne de veghe. În trei nopți succesive, el înfruntă trei zmei uriași – unul cu trei capete, altul cu patru și altul cu opt capete. De fiecare dată, Călin se luptă cu vitejie și îi ucide, păstrându-le limbile ca dovadă a biruinței. Frații, însă, nu bănuiesc nimic și cred că drumul le este lin.
Mai târziu, Călin se confruntă cu o ceată de doisprezece zmei. Cu viclenie și curaj, reușește să-i omoare pe toți, eliberând drumul către pădurile fermecate de aur, argint și aramă, unde se aflau palatele zmeilor.
În aceste păduri fermecate, Călin îi găsește pe rând pe cei trei zmei care țineau prizoniere fetele de împărat. După lupte cumplite, reușește să le elibereze. Fata cea mijlocie îi fură inima, iar el hotărăște s-o ia de soție.
Frații cei mari, însă, îl trădează. După ce ies din pădure, îl prind pe Călin și îi taie picioarele, lăsându-l neputincios, și fug cu fetele la curtea împăratului, dându-se drept salvatori. Împăratul îi primește cu bucurie, dar fetele păstrează tăcerea, nevrând să provoace durere tatălui lor.
Călin, rămas singur, întâlnește un alt voinic, schilodit și el de zmei – fără mâini. Cei doi se înfrățesc de cruce și pornesc împreună. Cu ajutorul unei zmeoaice constrânse, primesc leacuri miraculoase: Călin își recapătă picioarele, iar prietenul său mâinile.
Împreună, ei continuă drumul și săvârșesc alte fapte vitejești. În cele din urmă, Călin ajunge din nou la curtea împăratului. Acolo, la o sărbătoare mare, el își dovedește adevărata identitate arătând limbile zmeilor pe care îi omorâse și mărturisirea fetelor, care spun cine le-a eliberat cu adevărat.
Frații trădători sunt pedepsiți aspru pentru faptele lor, iar Călin este recunoscut drept eroul care a salvat împărăția. El se căsătorește cu fata mijlocie de împărat, cea pe care o iubise din clipa în care a văzut-o, și face o nuntă mare, domnind cu dreptate și înțelepciune.
Ideea principală:
Basmul urmărește transformarea lui Călin, disprețuit ca „nebun” și neputincios, dar care, prin curaj, istețime și credință, învinge forțele răului, trece peste trădarea fraților și ajunge să fie recunoscut ca adevăratul erou.
Povestea arată că adevărata valoare a unui om nu se măsoară prin aparențe sau prin părerile celorlalți, ci prin fapte. Cel socotit slab și lipsit de noroc poate deveni erou dacă are suflet curat, voință și perseverență. Dreptatea și binele triumfă întotdeauna asupra răului și trădării.
