🌻 Rezumat – „Duminica Orbului” de Cezar Petrescu
Nuvela „Duminica Orbului” este o frescă realistă a Bucureștiului interbelic, redată prin intermediul uneia dintre cele mai cunoscute artere ale capitalei – Calea Victoriei. Acțiunea are loc într-o zi cu o semnificație aparte – Duminica Orbului, sărbătoare populară în tradiția românească, considerată de mulți ca un moment prielnic pentru noi începuturi. În opera lui Cezar Petrescu, însă, ziua capătă o valoare simbolică, devenind o metaforă a orbirii morale și spirituale a societății.
Scriitorul surprinde forfota orașului într-o duminică însorită: cafenelele și restaurantele sunt pline, tramvaiele aglomerate, străzile animate de oameni eleganți, doamne îmbrăcate după ultima modă, domni impunători, dar și cerșetori, negustori ambulanți sau oameni simpli. Într-un spațiu restrâns se întâlnesc contraste puternice: luxul occidental și mizeria cotidiană, modernitatea clădirilor și mentalitatea balcanică, aparențele strălucitoare și lipsa de profunzime morală.
Calea Victoriei devine o adevărată scenă urbană, pe care fiecare își joacă rolul social. Oamenii nu trăiesc autentic, ci par preocupați doar de imagine, de aparențe și de câștiguri facile. Bucureștiul este descris ca un organism viu, dar bolnav, dominat de superficialitate, vanitate și goana după bani.
Prin ironie și observație critică, autorul dezvăluie o societate „oarbă”, incapabilă să vadă valorile reale – cinstea, demnitatea, solidaritatea. În locul acestora, predomină dorința de parvenire și preocuparea pentru plăceri trecătoare. „Duminica Orbului” nu mai este un prilej de noroc și speranță, ci devine o metaforă a rătăcirii morale și a superficialității unei lumi care preferă iluzia progresului în locul adevăratelor repere spirituale.
Mesajul textului:
Opera surprinde Bucureștiul interbelic ca un spațiu al contrastelor, unde luxul și modernitatea coexistă cu superficialitatea și decăderea morală.
Cezar Petrescu realizează o critică a societății contemporane lui, arătând că progresul material și aparențele nu pot compensa pierderea valorilor autentice. „Duminica Orbului” este o metaforă a unei lumi oarbe în fața adevărurilor esențiale.
