🌻 Întâlnirea din pământuri de Marin Preda

           Nuvelele lui Marin Preda construiesc, in spatiul mitologizant al campiei, devenit un punct de concentrare a fortelor universale, prin reducerea lor la nivelul antropos-ului taranesc, un adevarat carusel al imaginilor in miscare, un film al existentelor derulate mai rapid sau mai incet.

           Intalnirea din pamanturi anticipeaza, in majoritatea, lor romanul Morometii. Marin Preda nu e Moromete si nici nu-l creeaza pe acesta dupa chipul si asemanarea lui. Scriitorul este mai degraba acela care-si imita eroul. Nuvelele arata ca Moromete nu exista de la inceput, ca autorul il descopera treptat, ca si cum propriul personaj i s-ar releva cu incetul. Marin Preda devine, in raport cu opera lui, morometian, pe masura ce Moromete insusi devine, in raport cu lumea lui, morometian.

          Ţăranii lui Marin Preda sunt cei de la Dunăre, din sud, din Muntenia şi Oltenia. Ce a impresionat total este siguranţa scriitorului de 26 de ani, calităţile care-l fac proaspăt şi interesant şi în zilele de azi. 

          Prima parte a cartii contine nuvele relativ scurte in stilul cunoscut: spumos, direct, fara floricele, cu realitati dure si imagini pitoresti, poate uneori socant, alteori fara mila. Exact ca si viata: o data te ridica ,o data da cu tine de pamant! Multe dintre istorisiri nu se opresc dupa ce le termini, ci te urmaresc si te gandesti daca finalul tragic nu ar fi putut fi evitat, sau finalizat intr-un mod mai fericit. Si urmarind rationamentul simplu de baza, judecata sanatoasa taraneasca realizezi ca nu. Lumea satului are legile ei. Ca om de la oras poti doar sa incerci sa le intelegi si sa stai deoparte.

Ceea ce insa imi place teribil e umorul „gen Moromete” muscator, destept si care nu iarta pe nimeni. Sunt stigmatizate defectele de comportament, intelegerea limitata a unora si explicatiile „savante” ale altora.

        Partea a doua insa are un alt stil. Asiaticul care tese un plan de opt ani, de multe ori luand-o de la zero, stand ascuns in orezarii, sub apa, cu zilele, m-a uimit prin rabdare si consecventa. Avea un tel, sa arunce in aer aeroportul francezilor si indiferent cat a durat si cu ce sacrificii si-a obtinut scopul. Cat de motivat trebuie sa fii, sa nu simti durere, foame, frica? Este tot un taran, dar asemanarile se opresc aici. Modul de gandire, rabdarea, perseverenta sunt de alta factura. Chiar si respectul si sentimentele nerostite fata de fata pe care o placea, sunt la un alt grad de finete, in contrast adanc cu originea lui umila.

Interesanta si partea de lupta a bateriei romane din cel de-al doilea razboi mondial, cu secvente de tactica extrem de laborioase si caractere de oameni-adevarati eroi nestiuti.

         Nuvela „Intalnirea din Pamanturi” descrie o criza a virilitatii. Dugu o vede pe Drina, goala, scaldandu-se, si se bate pentru ea cu Achim. Disputa dintre cei doi parodiaza usor cavalerismul medieval. In La Camp, doi flacai dau de o fata dormind sub un tufan si o violeaza. In Colina, un baiat e surprins pe camp de o negura deasa si are vedenii. Toate sunt naratiuni obisnuite, care abia daca lasa sa se banuiasca placerea povestirii de mai tarziu. Violenta este aici expresia unei inocente, a unei puritati : Dugu, Drina, cei doi ciobani sunt niste candizi si, pe aceasta linie, rude de departe cu Moromete.

         In Calul, personajul se teme parca se recunoasca de la inceput ca-si va omori calul : el se simte oarecum vinovat fata de animal si se amageste ascunzandu-si scopul drumului sau matinal, amanand constiinta crimei. Este tipica in Calul miscarea inceata a naratiunii, parca indiferenta, meticuloasa, impiedicata. Patanghel din O adunare linistita este dintr-odata uimitor de asemanator cu Moromete. El este aici adevaratul povestitor, substituindu-se autorului. Patanghel pregateste meticulos efectele istorisirii. Amanarea, ocolurile tin de o anume placere a personajului de a-si crea si regiza spectacolele. Odata cu aparitia acestei nuvele, apare in opera lui Marin Preda spiritul socratic, pretuirea valorilor libertatii, incercarea de a sustrage de sub fatalitatea determinarilor elementare.

Marin Preda sfârseste prin a-si imita personajul, procedand ca el. Moromtianismul profund al operei consta in acest transfer : autorul imprumuta de la eroul lui gesturi, cuvinte, un fel de a fi.

        Desfasurarea apare in 1952 si este o replica dialectica, cu mult sub nivelul Morometilor, la tema timpului rabdator. Ilie Barbu pare un morometian de data recenta. In fond, nuvela e, sub raport tipologic, o varianta a romanului. Sub acelasi raport romanul o copleseste insa. Tipologic, ea e anulata de roman. Toate reactiile morometiene ale lui Ilie Barbu dintr-o anume faza a lui sunt retopite si “inghitite” de roman la un nivel artistic superior. Ilie Barbu este in literatura lui Marin Preda, primul erou activ. vf116q2358offz

       Tema îndrăznelii va fi amplificata la proportii majore, sociale, in nuvela Indrazneala, unde multe pagini stau sub semnul Morometilor, adaugandu-se insa o incordare surda, plutind amenintatoare deasupra campului unde infruntarea dintre cei doi e descrisa magistral. Evolutia lui Anton Modan merge spre indrazneala actiunii. Nuvela toata este o demonstratie a fortificarii eroului, a constiintei de sine.

       Romanele si nuvelele lui Marin Preda, prin particularitatile psihologice ale personajelor, viziunea lor proprie asupra vietii, limbajul atat de caracteristic, reconstituie o lume puternic impregnata de elemente esentiale specificului nostru national. De aceea surprinde, poate, faptul ca autorul Morometilor se inspira, in nuvela Friguri, dintr-un alt mediu si dintr-un spatiu geografic diferit de al nostru. Autorul s-a inspirat din lupta de eliberare dusa de patriotii din Vietnam si nu urmareste aspecte exterioare, decorative, ci probleme umane profunde, cruciale, care apar in constiinta eroilor.

       Prin nobletea sufleteasca si omenia care-i caracterizeaza, eroii din nuvela Friguri se integreaza universului artistic al lui Marin Preda. Cunoscator al psihologiei oamenilor din popor, autorul a descoperit in imensa lor simplitate o nebanuita maretie, care n-are insa in ea nimic spectaculos. Subiectul propriu-zis al nuvelei il constituie, de fapt, relatarea vietii eroului in rastimpul in care el se straduieste sa-si indeplineasca misiunea. Poveste vietii lui Nang e aparent simpla.

       Fiu al unor tarani nevoiasi, el a avut “una din acele copilarii care trebuie uitate, fiindca altfel nu se poate suporta”. Ramas orfan la o varsta frageda, ajunge de timpuriu in armata, devenind un luptator devotat pentru independenta nationala. Misiunea pe care trebuie sa o indeplineasca presupune abilitate si eforturi supraomenesti. Obstacolele pe care trebuie sa le infrunte sunt nespus de grele. Nang ramane o frumoasa figura de luptator patriot, un personaj de actiune care imbogateste galeria eroilor lui Marin Preda, in general mai inchisi in ei, mai framantati. Ca structura psihologica, el nu e din spita medievala a lui Moromete, ci mai sigur din aceea a lui Ilie Barbu si Anton Modan, dupa momentul regasirii constiintei propriei demnitati umane, cand se “desfasoara” si se “incalzesc”.

Cartea în ansamblu reprezinta un amestec de intamplari de facturi si perioade diferite.