Romanul începe cu întoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete împreuna cu familia sa.
Un sfert din volumul intâii se petrece de sâmbata seara pâna duminica noapte, adica de la intoarcerea Morometilor de la câmp pâna la fuga Polinei cu Birica.
Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: Ilie Moromete – tatăl, cu zece ani mai mare decat soția sa Catrina. Tatăl venise în această a doua căsătorie cu trei băieti, Paraschiv, Nilă si Achim, cărora li se adăugaseră două fete, Tita si Ilinca, si încă un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.
Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecare dintre membrii familiei având nemulțumiri.
Catrina are unele discutii cu fiii săi vitregi, Paraschiv, Nilă și Achim, iar tatăl, Moromete poartă o discuție tensionată cu fiul său cel mic, Niculae, care ar fi vrut să se ducă la școală, să învețe, dar tatăl îl trimitea cu oile la păscut.
Gospodăria Morometilor pare solidă și grija lui Moromete, este s-o mențină intactă.
Ilie Moromete are două loturi, al lui si al Catrinei, și o multime de copii care să muncească și totuși începe să nu îi merga prea bine
Conflictele din familia Moromete nu încetează să apară; băieții cei mari sunt din ce în ce mai porniți împotriva Catrinei dar și impotriva surorilor vitrege, Tita si Ilinca, întrucât ele își făceau haine noi și mama lor le strângea zestre pentru măritiș.
Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece Catrina îl intreba din ce în ce mai des de lotul ei de pământ, dar pe care Moromete îl vânduse în timpul foametei de după primul război. Barbatul îi promisese în schimb ca îi face acte pe casă, pentru ca ea să nu rămână pe drumuri, dar nu se ține de cuvânt.
Băietii se află în conflict și cu tatăl lor deoarece acesta nu face nimic, dar pe ei îi pune la muncă toată ziua.
Baietii cei mari plănuiesc să plece cu oile la Bucuresti, ca să facă bani. Datoriile familiei la bancă, plata foncirii si traiul familiei deveneau din ce în ce mai apăsătoare pentru Moromete care trebuia să se descurce cumva fără să vândă din pământ.
Acesta se hotărăște să vândă salcâmul din curte lui Tudor Bălosu, cu toate că nu era împăcat cu gândul, dar nu avea ce face.
În fața fierariei lui Iocan se afla o poiană mare unde în fiecare duminică se adunau țăranii pentru a citi ziarul si a comenta politica ironic si cu umor.
Moromete, Cocoșilă si Dumitru al lui Nae, erau cei care citeau ziarul si comentau cele mai mult, Moromete era abonat la „Miscarea”, Iocan la „Curentul”, iar Cocoșilă la „Dimineata”; dar dacă ei veneau fără ziare înseamna ca erau supărăți și nu aveau chef să vorbească.
Pentru Moromete plata foncierii rămâne motiv de îngrijorare deoarece nu câștiga suficenți bani pentru a plăti taxele pentru pământ si ratele pentru împrumutul luat de la bancă.
Când se întoarce de la fierărie pe prispa casei îl întampină cei care veniseră dupa plata foncierii. Moromete în acel moment face scandal dar până la urmă plătește o mie de lei reușind să îi convingă că va plăti restul peste o săptămână-două.
Începe secerisul, moment în care toata familia era prezentă pe camp și facea câte ceva, fiecare aveau sarcinile împărțite. Cel mai vrednic dintre copii era acela care pornea strângerea grânelor, ceilalți secerau grâul și îl duceau la capat de rând, iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupau de mâncare pentru secerători.
Băietii cei mari fug la Bucuresti, așa cum își propuseseră chiar dacă tatăl lor nu a fost de acord. Paraschiv, Nila si Achim, fugiseră cu caii, oile, toți banii si cele mai bune covoare.
Văzând că nu se mai poate descurca, Moromete vinde lui Bălosu un lot de pământ si locul din spatele casei reusind astfel să achite taxele pe foncire, datoria la bancă, taxele școlare pentru Niculae și îi mai rămân și bani ca să își cumpere doi cai.
In sat mai sunt familii in care conflictele se tin lant.
Conflictul dintre Tudor Bălosu si fiica lui, Polina, pentru ca aceasta fugise cu un băiat sarac din sat, Birică, cu care tatăl ei nu este de acord. Fata tinea foarte mult la Birică, il pune pe acesta să secere grâul de pe pamântul care i se cuvenea ca zestre, apoi de foc casei părintești, iscându-se și o bătaie între Birică, tatăl si fratele Polinei.
Vasile Botoghină se ceartă cu Angelina, nevasta lui, deoarece el este bolnav de plămâni si ar vrea să vândă un lot de pamânt pentru a avea bani să meargă la sanatoriu, să se trateze. Angelina se opune să vândă pământul, deoarece fitizia era o boala incurabila si femeia știa ca bărbatul ei va muri cu sau fără tratament, iar ea va rămâne văduvă și fără pământ.
Botoghină se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pământ si șimtindu-se mai bine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca de muncă, dar oboseala îl răpune.
Nici familia Țugurlan nu o ducea prea bine, făcuseră șapte copii în treisprezece ani dar în fiecare an îi murea câte unul și puneau câte o cruce la stâlpul porții, tragedie care îl făcea agresiv pe tată, certăreț, se bate cu fiul primarului, cu seful de post și ajunge la închisoare.
