🌻 Omul de zăpadă de Cezar Petrescu - REZUMAT
Nuvela „Omul de zăpadă” evocă universul copilăriei, descris cu farmec și sensibilitate de Cezar Petrescu. Ea surprinde atât bucuria ingenuă a jocului, cât și prima întâlnire a copiilor cu ideea de efemeritate și cu realitatea trecerii timpului.
Povestea începe odată cu venirea iernii, când un grup de copii, plini de entuziasm, ies în curte pentru a construi un om de zăpadă. Pentru ei, acest joc nu este doar o distracție trecătoare, ci o adevărată aventură creatoare. Îl modelează cu grijă, îl înzestrează cu un nas din morcov, cu nasturi, cu o pălărie, iar apoi îl privesc ca pe o ființă vie, un prieten care le va ține companie în zilele de iarnă.
Pe măsură ce trec zilele, omul de zăpadă devine centrul universului lor de joacă. Copiii îi dau un nume, îl personalizează, îi atribuie gânduri și sentimente. În jurul lui inventează povești, glume și întâmplări, ca și cum ar fi un personaj adevărat. Astfel, creația lor capătă valoare simbolică: omul de zăpadă devine o oglindă a lumii lor interioare, a inocenței și a imaginației fără limite.
Însă timpul aduce inevitabil schimbarea. Odată cu apropierea primăverii, omul de zăpadă începe să se topească. Copiii privesc neputincioși cum prietenul lor se micșorează, cum i se scurg brațele și cum chipul lui se deformează. Această experiență le provoacă tristețe, pentru că realizează pentru prima dată că tot ceea ce este frumos și viu în jocurile lor nu poate dura veșnic. În fața naturii și a timpului, inocența lor se lovește de o lecție dureroasă: nimic nu este nemuritor.
Prin această imagine simplă, dar încărcată de semnificații, Cezar Petrescu redă momentul în care copilăria se confruntă cu realitatea vieții. Omul de zăpadă devine un simbol al fragilității lucrurilor, al trecerii ireversibile a timpului și al efemerității bucuriilor.
Mesajul textului:
Nuvela surprinde bucuria copilăriei și jocurile pline de imaginație, dar și trezirea la realitate prin înțelegerea caracterului trecător al lucrurilor.
Cezar Petrescu arată că lumea copilăriei este minunată prin inocență și fantezie, dar ea nu poate fi ferită de lecția inevitabilă a timpului și a fragilității existenței. Omul de zăpadă devine un simbol al viselor fragile, care, deși aduc bucurie, se topesc în fața realității.
