🌻 Peripețiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hasek

         Unul dintre cele mai celebre și citite romane care au apărut după Primul Război Mondial în limba cehă în noua țară desprinsă din defunctul Imperiu Austro-Ungar al autorului Jaroslav Hasek. Romanul a devenit personificarea națiunii cehe. Criticii consideră că romanul lui Jaroslav Hašek este prima mare operă anti-război, precedând un alt roman contestatar, Nimic nou pe frontul de vest de Erich Maria Remarque.

        Švejk este subiect de film, teatru, operă, muzical, cărți umoristice, statui și chiar decoruri de restaurant într-o serie de țări europene.

        În acest roman există o legătură strânsă între relaţia narator-autor, narator-autor-Švejk şi chiar cea dintre autor-Svejk. Din prefaţa romanului scrisă de către Dumitru Hâncu ne putem da seama de caracterul autobiografic al romanului, şi chiar din pronunţia asemănătoare a celor două nume: Josef Svejk (Josef a fost şi numele tatălui autorului) şi Jaroslav Hasek, prezenţa acestui „š” specific limbii cehe. De altfel Peripeţiile bravului soldat Svejk sunt şi peripeţiile tânărului Hasek. În 1906 fost arestat pentru că a refuzat să plătească consumaţia într-un local şi i-a insultat pe poliţiştii veniţi să-l aresteze. Puţin mai târziu, în acelaşi an, e amendat pentru că, în plină zi a aprins felinarele din faţa unui comisariat de poliţie, iar după alte două luni suferă o mică condamnare pentru un scandal în Piaţa Vaclav. Activitatea lui Hasek în rândurile anarhiştilor cehi atinge apogeul în anul 1907, când ajunge redactor al ziarului „Komuna”.

       În acelaşi timp întreprinde turnee de propagandă în bazinul carbonifer din nord şi printre textilişti din Ceskomoravska Vysocina, la 1 mai 1907, cu prilejul unei manifestaţii anarhice e arestat pentru că a lovit un poliţist şi condamnat la o lună închisoare. Pe tot parcursul anului 1908 – spun biografii lui- Hasek a fost arestat numai de două ori; o dată pentru că a smuls un steag într-o piaţă publică şi a doua oară pentru un scandal. Îi este peste putinţă să se dezbare în întregime de nevoia lui de a inventa tot felul de farse cu care să sperie pe burghezi şi să-şi bată joc de autorităţi. La revista „Lumea animalelor”, Hasek face exact ceea ce povesteşte teteristul din peripeţiile bravului soldat Svejk şi-anume: descrie într-un pseudolimbaj ştiinţific nişte animale inventate de el şi urmarea, fireşte, nu se lasă aşteptată. Agasat de plângerile cititorilor, proprietarul revistei îl dă afară. În 1911 i se întâmplă ceva şi mai ciudat.

       În timp ce se întorcea, într-o noapte acasă, traversând podul Karol, îi trecea deodată prin minte o idee năstruşnică şi fără să stea prea mult pe gânduri se apleacă tare de tot peste parapetul podului, ca şi cum ar fi vrut să se arunce în apă. Un trecător alarmat anunţă poliţia şi, în loc să se ducă la domiciliul conjugal, Hašek nimereşte la ospiciul de nebuni unde e internat ca să i se vindece presupusa depresie mintală.

       Episodul cu afacerea cu câinii din roman este de asemenea trăit de Hašek. El hotărăşte să valorifice practic cele învăţate la revista „Lumea animalelor” şi să deschidă o crescătorie de câini şi astfel, în Registrul Camerei de Comerţ din Praga este înregistrat „Magazinul de câini, în comision” cu fima „Institutul Kynologic”.

      O altă întâmplare este când Hasek s-a prezentat la hotelul „U Valsu”, s-a trecut sub un nume rusesc, a declarat că locuieşte la Moscova şi că vine direct de la Kiev. Asemănătoare cu scena când Svejk este confundat cu un spion rus pentru că îmbrăcase uniforma rusească.

       În 1915, Hasek e încorporat şi repartizat la Regimentul 91 infanteria din Česke Budějovice. Despre viaţa lui de cazarmă ne povesteşte în Peripeţiile bravului soldat Svejk teteristul Marek, care nu e altul decât însuşi autorul. La acest regiment l-a cunoscut pe soldatul Frantisek Straslipsky – ordonanţă la locotenentul Lucaš – cărămidar de felul lui, plin de bun simţ şi umor popular, vorbind numai în pilde şi care i-a servit scriitorului, în 1921, ca model pentru bravul soldat Svejk. Când a trecut în liniile ruse, Hasek a fost însoţit de către Straslipsky. Aceste exemple evidenţiază relaţia accentuată dintre autor-Svejk, autor-narator şi autor-narator-Svejk. Svejk este un alter-ego al autorului din perioada primului război mondial, de altfel şi teteristul tot un alter-ego al autorului prin vocea naratorului.

      Pentru a studia reacţia celorlalţi la Svejk trebuie subliniate mai întâi câteva trăsături ale bravului soldat. Svejk e mulţumit bucuros în orice situaţie, nu-şi pierde niciodată cumpătul, buna dispoziţie şi încrederea în sine şi are convingerea nestrămutată că din orice împrejurare, oricât de problematică ar părea, există mereu o soluţie. Cine i-a insuflat lui Svejk această forţă pe care întregul aparat al statului asupritor nu e în stare s-o înfrângă? În primul rând conştiinţa că în societatea în mijlocul căreia trăieşte e „ceva putred”, că „lucrurile nu mai pot să dureze mult”. Acesta e şi motivul pentru care el eclipsează celelalte personaje. Liniştit şi veşnic cu zâmbetul pe buze, cu o şiretenie ascunsă sub masca fidelităţii şi devotamentului nemărginit, el execută toate ordinele pe dos şi provoacă oriunde se află numai încurcături şi catastrofe. Arma lui este aparent inofensivă, ridicolul, dar el o mânuieşte cu atâta pricepere încât invinge întotdeauna infamiile pe care războiul nedrept şi cei care l-au provocat le revarsă asupra lui. „Prostia” lui blajină e de-a dreptul exuberantă uneori, şi totdeauna parcă intenţionată şi sub un strat de aparenţă, chiar inteligentă pentru că reuşeşte să dezarmeze pe toată lumea.

      Din păcate, romanul nu are încheiere. Jaroslav Hasek a murit înainte să-și termine opera. Cu toate acestea, Peripețiile bravului soldat Svejk  rămâne unul dintre cele mai citite romane, care au apărut după Primului Război Mondial, fiind inspirate din acesta.