🌻 Această operă debutează cu o scrisoare primită de către autor de la o anumită doamna Zerlendi, prin care aceasta îi cere să mearga la ea acasă și să o ajute să termine biografia lui Johann Honigberger pe care sotul dânsei o începuse pe care aceasta îl credea mort.
Autorul acceptă propunerea doamnei Zerlendi si mersese la dânsa acasa. Acolo sta putin de vorbă cu gazda după care, aceasta l-a dus într-o biblioteca imensă de aproximativ 30.000 de volume. Autorul fu uimit de mărimea bibliotecii si rămăsese fără cuvinte. Câteva săptămâni la rând a venit mai mult pentru biblioteca aceea decât pentru a termina munca sotului ei. Când a început să lucreze la biografie, fiica doamnei Zerlendi intră în camera lui de lucru si îi spusese ca stăpâna casei nu se simte bine și îi mai spune ca el nu este singurul care încearca acest lucru si ca tatal ei de fapt nu a murit dar a dispărut.
Căutand și cercetând printre caiete, acesta a găsit jurnalul doctorului Zerlendi, despre care voia de fapt doamna Zerlendi să afle ce s-a întâmplat. Acesta, fascinat de lucrurile care erau scrise acolo ,a luat caietul la el acasă si a început să-l studieze. Din acest caiet, autorul, a aflat ca doctorul Zerlendi era expert în limbajul sanscrită si ca acesta practica diferite moduri de a-si separa spiritul de trup. El a descoperit ca prin anumite transe poate sa fie „treaz” în timpul somnului, a mai descoperit că, cu ajutorul transei cataleptice care îl tinea pe doctor de la 12 dimineața până la 12 seara, a descoperit că, acel corp nu îmbătrânea cu 24 de ore cum ar fi normal ci doar cu 12 ore. El încerca să ajungă în Shambala , tărâmul nevăzut.
Doctorul povestea în jurnal cum că a găsit o modalitate de a se face invizibil si prin aceasta modalitate credea că ar putea ajunge în Shambala.Dar la un momentdat, acesta nu s-a mai putut trezi din transă si a rămas invizibil. Asta explica autorului de ce nu l-a vazut nimeni că pleacă, acesta nu și-a luat bani, pasaport, haine, nimic pentru ca acesta devenise invizibil si nimeni nu știa despre asta. După această descoperire, Mircea Eliade s-a dus la doamna Zerlendi acasă,dar ea nu se simtea bine, iar fiica acesteia era plecată la Paris. După câteva săptămâni a revenit,dar stăpâna casei era la țară.
În acea toamnă și iarnă a tot trecut pe la casa cu numărul 17 de pe strada S., dar fără noroc. Într-o zi trecu pe acolo si intra să vadă dacă e cineva pe acasă. Când în sfârșit i-a răspuns cineva a rămas uimit de faptul că nimeni nu îl recunoștea.
Acest final este un final misterios deoarece autorul spune ca numai după ce s-a plimbat puțin pe străzile Bucureștiului a înțeles tâlcul dar nu l-a spus nimănui și nici în această povestire nu-l va spune.
