🌻 Vrăjitorul din Oz de Frank Baum rezumat pe scurt

         Cu povestea sa memorabilă şi personajele sale pline de culoare,“Vrăjitorul din Oz” a devenit un basm de referinţă al literaturii americane. Deşi au trecut mai mult de 100 de ani de la lansarea acestei cărţi, copiii din întreaga lume sunt încă fascinaţi de minunata lume a lui Oz.

         Cartea ne povesteste aventurile fetitei Dorothy. Dorothy este o fetita care locuieste intr-o ferma din Kansas impreuna cu unchiul sau Henry, matusa sa Em si catelul Toto. Intr-o zi Dorothy in timp ce se afla in casa este luata prin surprindere de catre o tornada purtandu-i pe Dororthy si catelusul ei Toto pana la indepartatul taramul de basm OZ.

        Tornada o adusese pe fetiţă în Ţara Răsăritului, unde domnea Vrăjitoarea cea rea, iar toţi altinezii, localnicii de aici, erau supuşii săi. Sosirea copilei pe aceste meleaguri a fost o binecuvântare pentru oamenii de aici, deoarece casa a aterizat pe Vrăjitoare, omorând-o şi astfel altinezii au fost eliberaţi de sub stăpânirea sa. Pantofii decedatei au fost înmânaţi copilei, de către Vrăjitoarea de la Miazănoapte, venită la Dorothea pentru ai mulţumi în numele poporului de aici, pentru minunea pe care a realizat-o fără voia sa.

       O data ajunsi pe acel taram, Dorothy face cunostinta cu oamenii din tinuturile taramului Oz, unde ii intalneste pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Cand Dorothy afla de marele vrajitor din OZ care se afla in Orasul Smaragdelor, atunci ea se hotaraste ca trebuie sa-l caute si sa ajunge la el pentru a-l ruga sa o ajute sa ajunga din nou acasa, in oraselul unde locuia impreuna cu unchiul, matusa si Toto, catelul ei, in Kansas.

      Drumul spre Oraşul Smaragdelor s-a intersectat cu o pădure, unde cei trei, copila, Toto şi Sperie-Ciori au înnoptat într-o colibă.
Atunci cand cei trei prieteni pe care Dorothy i-a intalnit pe taramul Oz au auzit de puterile pe care le are acest vrajitor s-au gandit ca ii poate ajuta si pe ei in prin indeplinirea dorintelor pe care ei le aveau.

     Calatoria in care ei au pornit si anume aceea de al gasi pe vrajitorul din Oz se dovedeste a nu fi una foarte usoara, dar datorita puterilor pe care le aveau fiecare, impreuna incearca sa scape de pericolele pe care le intalnesc in drumul lor. 

     Primul obstacol ce le-a ieşit drumeţilor în cale, a fost o prăpastie foarte adâncă care nu se putea trece decât „în zbor”. Leul s-a folosit de abilităţile sale atletice şi astfel a putut să-şi ajute prietenii: primul care a trecut prăpastia pe spatele Leului, a fost Sperie-Ciori, deoarece „s-a gândit” că lui nu i se putea întâmpla vreun rău în cazul în care planul dădea greş, în schimb, copila ar fi murit, iar Omul de tinichea s-ar fi umplut de cucuie.

     O nouă prăpastie, de data aceasta mult mai mare şi mai adâncă în comparaţie cu prima, le-a îngreunat drumeţilor călătoria, însă nu pentru mult timp, căci un gând salvator a venit din partea Omului de paie. Astfel, Omul de tinichea a tăiat cel mai înalt şi puternic arbore din apropiere, iar Leul l-a împins în aşa fel, încât trunchiul a format puntea de care aceştia aveau nevoie pentru depăşirea noului obstacol.

    Ajunşi pe celălalt mal, călătorii au fost întâmpinaţi de kalidahii – „sunt nişte fiare monstruase, cu trupul de urs şi cap de tigru”  înzestrate cu ghiare lungi şi ascuţite. În faţa monştrilor, cei cinci au făcut cale întoarsă, fiind urmăriţi de ciudăţenii, dar când urmăritorii se aflau pe la jumătatea punţii, Omul de tinichea a tăiat pomul şi astfel orătăniile au căzut, dându-şi sufletul în prăpastie.

     După ce au scăpat de fiare şi au ieşit din pădurea primejdioasă, apariţia răului i-a pus din nou pe gânduri, însă, acelaşi om cu capul plin de paie, a conturat planul salvator; tăietorul de lemne a construit o plută şi astfel călătoria lor a putut continua.

     Ajunşi pe apă, un curent puternic i-a îndreptat în direcţia greşită, iar Sperie-Ciori şi-a împins prăjina în nămolul de pe fundul apei, iar curentul l-a tras şi astfel acesta a rămas agăţat în băţ, în mijlocul apei. Simţind că vieţile celor de pe plută erau în pericol, Leul ia atitudine, se aruncă în apă, înoată şi reuşeşte să-i salveze pe toţi.

    Salvarea lui Sperie-Ciori vine din partea unei berze, care-l prinde în ghiare şi-l aduce în mijlocul prietenilor săi.

     După peripeţia avută pe apă, drumeţii o iau din loc. Aceştia ajung în lanul de maci otrăviţi, mireasma lor aducea somnul celor făcuţi din carne şi oase, astfel că Toto, Leul şi copila au căzut pradă mirosului. Căţelul şi micuţa sa stăpână au fost căraţi de Tăietorul de lemne şi de Sperie-Ciori, în timp ce, leul şi-a văzut singur de drum, alergând şi sperând că va câştiga lupta cu mireasma florilor ucigaşe.

     Vrajitorul le spune obstacolele prin care trebuie sa treaca si asa ajung ei sa o omoare pe Vrajitoare cea Rea din Apus. Neavând de ales şi dorind cu orice preţ îndeplinirea viselor, cei cinci hotărăsc că nu-i cale de întors şi astfel pornesc din nou la drum, de data aceasta în căutarea Vrăjitoarei Rele de la Apus.

     Pe drum descopera povestea Maimutelor Inaripate, iar dupa ce au trecut toate incercari se intorc in orasul Smaragdelor unde descopera ca vrajitorul din Oz este de fapt un sarlatan din Omaha. Acesta intr-un final incearca sa-i ajute pe acestea reusind sa-i urce intr-un balon dar Dorothy este singura a carui problema si dorinta nu i se indeplinise.

     Prezenţa vizitatorilor în ţinutul Vrăjitoarei Rele nu a trecut neobservată de aceasta, care supărată a trimis mai întâi o haită de lupi, apoi un cârd de corbi sălbatici, albinele negre şi chiar pe winkiezi, care aveau misiunea de a-i ucide pe intruşi, făcându-i bucăţi. Însă planurile malefice ale Vrăjitoarei au dat greş şi, simţindu-se în primejdie, aceasta apelează la boneta de aur, singura salvare a femeii.

     Această bonetă putea îndeplini orice dorinţă a purtătorului, doar de trei ori, iar puterea sa era măsurată în mii şi mii de maimuţe înaripate pregătite pentru orice.

    De îndată ce Vrăjitoarea a poruncit bonetei, maimuţele şi-au făcut apariţia, după care i-a omorât pe Sperie-Ciori şi pe Tăietorul de Lemne, iar pe ceilalţi i-au adus la palat.

      Ajunsă în casa Vrăjitoarei, copila a devenit sclava sa; Malefica făptură i-a furat fetiţei unul din pantofiorii de argint, iar aceasta înfuriată a aruncat cu apă pe Vrăjitoare. Bătrâna, în contact cu apa, s-a topit precum zahărul la Soare şi astfel copila a scăpat de bestie şi şi-a recuperat pantofiorul.

      Moartea Vrăjitoarei Rele a adus eliberarea winkiezilor de sub stăpânirea sa, aceştia din urmă, drept mulţumire pentru fapta generoasă a copilei, au ajutat-o să-şi găsească prietenii omorâţi de maimuţele zburătoare şi să-i pună pe picioare, astfel Tăietorul de lemne şi Sperie-Ciori şi-au recăpătat „viaţa” şi forma de dinainte.

      La plecarea din castel, fetiţa a luat boneta de aur fără să cunoască puterea acesteia.

      Peripetiile nu se termina aici si acestia trebuie sa dea piept altor primejdii care li se ivesc in cale in anume sa ii invinga pe Copacii luptatori, sa treaca prin Tara de Portelan, sa se lupte si sa scape de atacurile Capetelor-Ciocan si impreuna cu ajutorul Maimutelor zburatoare reusesc sa ajunga in Tara quadlingilor. Intr-un final se indeplineste si dorinta lui Dorothy, aceea de a aajunge acasa impreuna cu iubitul ei catel Toto si toate acestea datorita Vrajitoarei Bune de la Miazazi, pe numele ei Glindei.

      Ajunşi din nou în palatul Marelui Oz, drumeţii au reuşit să-i afle adevărata înfăţişare; era un „omuleţ bătrân, chel şi cu faţa zbârcită” şi chiar povestea vieţii – nu era un vrăjitor, ci un escroc.

     Ca să iasă basma curată, acesta le-a oferit drumeţilor: în loc de creier, tărâţe amestecate cu cuie şi ace; o inimă croită din mătase şi umplută cu rumeguş şi o licoare pe post de curaj. Dificultatea a apărut în cazul Dorotheei, care nu putea fi păcălită aşa uşor.

     Vrăjitorul a construit un balon destinat copilei şi lui. Acesta dorea să părăsească ţinutul său, sătul de minciuna în care trăia. În locul său, la conducerea oraşului, l-a lăsat pe Sperie-Ciori. În schimb, fetiţa a ratat plecarea cu balonul deoarece Toto se pierduse în mulţime, iar ea nu putea pleca fără prietenul său de nădejde.

     Acum, singura care o mai putea duce pe fetiţă în Kansas, era Glinda – Vrăjitoarea de la Miazăzi. Ca să nu fie singură în călătorie, prietenii au însoţit-o bucuroşi, chiar şi Sperie-Ciori, cârmuitorul Oraşului Oz.

    În drum spre destinaţie, drumeţii au trecut prin Oraşul de porţelan, dar şi printr-o pădure, unde Leul a scăpat sufletele pădurii de un monstru şi astfel şi-a câştigat statutul de REGE AL ANIMALELOR.

    Dincolo de pădure se arătă un munte pe care călătorii îl trecură cu ajutorul maimuţelor zburătoare.

    Ajunşi, în Ţara quadlingilor au găsit un decor de vis, totul era îmbibat în roşu-aprins, dar şi pe vestita Vrăjitoare de la Miazăzi care, ajutată de boneta minute, i-a trimis pe Sperie-Ciori înapoi în Oraşul lui Oz; pe Tăietorul de lemne în Ţara de la apus, iar pe Leu în pădurea de dincolo de munţi. Dorothea s-a folosit de pantofii de argint, care aveau puterea de a purta posesorul lor, oriunde în lume, într-o clipă şi astfel copila a ajuns la mătuşa Em şi la unchiul Henry.