🌻 Ce sunt insectele?

             Viespea

           Înainte de toate trebuie să știm că viespile fac parte din familia numeroasă a insectelor. Dar ce sunt insectele? Ei bine, să facem cunoștință cu ele.

           Insectele sunt animale nevertebrate, adică nu au coloană vertebrală. Ele trăiesc singure sau în colonii. Corpul le este format din cap, torace (sau cosul pieptului sau stern) și abdomen.

           Au șase picioare și majoritatea au câte două perechi de aripi. Se înmulțesc prin ouă.

• Durata de viață:  Dronele (viespile masculine) aproximativ 22 zile, reginele pana la 12 luni
• Mediu de viață :  Gospodarii, paduri, pajisti, stanci
• Nume știintific:   Hymenoptera
• Mâncarea principală:  Nectar, insecte, omide, fructe
• Cine vânează/mănâncă acest animal:  Păsări, reptile, mamifere
• Pe ce continente trăiesc? :  Asia Africa America de Nord America de Sud Australia Europa

          Din familia insectelor le vom cunoaște pe următoarele: 

                                        Viespile
                                         Țânțarul
                                         Muștele
                                         Cărăbușul
                                         Lăcusta
                                         Furnicile
                                         Libelula
                                         Buburuza
                                         Fluturii
                                         Albinele

                                              Să o cunoaștem pe Viespe

                Viespea are corpul de culoarea galbenă cu dungi negre, foarte asemănătoare cu albinele, numai că viespea este mai mare.

                Viespile trăiesc în colonii, în formă de fagure, care este construit din lemn mărunțit cu mandibulele altor insecte;

                Ele transmit mesaje altora frecându-și antenele una de alta;

                Viespile, comunică producând o substanță chimică numită feromon. Viespile au un ac neted care le permite să-și înțepe dușmanii de câte ori vor.

                 Spre deosebire de albine, viespile pot înțepa dușmanul de mai multe ori până să le cadă acul.

                                                     ȘTIAȚI CĂ......?

        *        Multe dintre ele îşi fac cuiburi din scoarţă de copac. Unele folosesc nămol, noroi sau chiar şi hârtie produsă din pulpă de lemn. În China antică oamenii au văzut viespile cum îşi construiau cuibul şi au aplicat şi ei aceeaşi metodă la fabricarea hârtiei. În general, locuinţele lor sunt de dimensiuni mari, uneori de circa 50 de centimetri şi se află prin ramurile copacilor, pe acoperişurile clădirilor sau prin tufişuri. 

         *        În multe sate japoneze din zonele montane, viespile sunt delicatese, în special larvele. Sunt adesea consumate prăjite, dar şi crude. Ele reprezintă o sursă bună de proteine, iar japonezilor le place să cumpere cuiburi de viespi. Totodată, din larve se produce o băutură lipicioasă şi dulce pe care muncitorii japonezi o consumă, deoarece le oferă energie.

                                             Cum tratăm înțepătura viespei?

             Înțepătura viespei aduce în organism un venin care provoacă imediat după înțepătură o umflătură, care trebuie curățată uimediat cu spir sau o soluție cu alcool, apă și săpun.

             Din păcate există persoane care sunt alergice la înțepătura viespei si în cazul acesta trebuie să fie tratat imediat.

            Pentru că am făcut cunoștință cu VIESPEA, poate sunteți curioși să citiți o poveste.....o poveste pe care am să vi-o las puyțin mai jos. Lectură plăcută !!!

                           Viespea, păianjenul şi prostănacul (poveste birmaneză)

        Odată, un băiat se uita cum o viespe încearcă să rupă pânza unui păianjen, căci se încâlcise în ea, iar un prostănac care trecea pe acolo se apucă să tragă viespea din pânză de mila păianjenului care avea să-şi vadă casa distrusă. Dar viespea, drept mulţunire, îl înţepă pe prostănac, făcându-l să rămână şi mai prost de nedumerire şi durere. Băiatul zâmbi şi în sinea lui se gândi că şi viespea, şi păianjenul, şi prostănacul ţin umbră pământului degeaba.

         Dar, într-o bună zi, când băiatul fu luat la goană de alţi băieţi mai voinici ca el pentru nu ştiu ce poznă pe care o făcuse, se ascunse într-o peşteră. Tocmai atunci, un păianjen mare îşi lăsă pânza în faţa intrării în peşteră. Trecând pe acolo, celorlalţi băieţi nu le trecu nici prin gând că cel urmărit s-ar fi putut ascunde în peşteră, deoarece pânza era neatinsă.

         Amintindu-şi băiatul de ceea ce văzuse cu câtva timp în urmă, îşi schimbă părerea: ”De ceilalţi nu spun nimic, deocamdată, dar văd că păianjenul uneori poate fi de folos omului.” Şi ieşi din peşteră cam stânjenit că era nevoit să rupă pânza păianjenului care-l salvase de la bătaie.

        Altă dată, băiatul se pomeni fugărit de un slujitor împărătesc. Dar chiar în clipa când omul întinse mâna să-l prindă, o viespă îl înţepă atât de tare, încât îşi trase braţul şi, văicărindu-se de durere, îi dădu răgaz băiatului s-o poată lua la sănătoasa. ”Văd că şi o viespe îţi poate fi cândva de folos” gândi băiatul.

           Trecu vremea. Băiatul se făcu mare. Era numai bun de însurătoare. Şi tatăl lui găsi o fată bogată, da tare urâtă. În schimb, feciorul era îndrăgostit de altă fată, nu prea bogată, dar frumoasă foc. Se tot gândea băiatul cum să facă să scape de necaz. Şi deodată îi veni un gând.

        – Tată, mă duc acasă la mireasa pe care mi-ai ales-o dumneata! îi spuse bătrânului.

        Şi bătrânul se arătă fericit că băiatul se hotărâse să-i dea ascultare, căci nu ştia ce plănuise fiu-său. Se duse, într-adevăr, acasă la viitorii socri. Dar cum se purtă el oare acolo? Făcu pe prostănacul. Dădu nişte răspunsuri care mai de care mai prosteşti. De socri nu mai spun…ce părere îşi făcură! Dar până şi fata, cât era ea de urâtă, tot nu mai căzu la învoială să-şi împartă viaţa cu un prostănac ca el, după cum se dovedi a fi în faţa ei. Aşadar, băiatul scăpă cu faţa curată. Căci, îi spuse el tatălui, nu era el cel care nu voia să ia fata bogată, ci fata bogată îl respingea; şi atunci taică-său nu mai avu ce spune. Iar fiul se convinse că, la urma urmelor, şi un prostănac poate fi de folos!

Aveți la atașamente o plansă cu imaginea viespei de lipit pe caiete si povestea în format word