🌻 „Uruma” de Zaharia Stancu
Romanul „Uruma” se înscrie în seria scrierilor lui Zaharia Stancu dedicate lumii rurale și condiției țăranului. Prin personajul central, Uruma, scriitorul construiește o frescă realistă a satului românesc, surprinzând atât frumusețea tradițiilor, cât și brutalitatea existenței zilnice.
Uruma este un țăran sărac, harnic și demn, care trăiește alături de familia sa într-un sat dominat de sărăcie, conflicte sociale și nedreptăți. Viața lui este o luptă necontenită cu lipsurile, cu munca istovitoare și cu asuprirea din partea celor bogați și puternici. El muncește pământul cu sudoare, dar roadele muncii ajung adesea în mâinile stăpânilor, iar sărăcia rămâne aceeași. Prin acest destin, Stancu ilustrează condiția colectivă a țăranului român.
Romanul surprinde nu doar drumul individual al lui Uruma, ci și viața comunității sătești. Sărăcia, foametea, conflictele și umilințele alternează cu momente de solidaritate, când oamenii se adună pentru a-și împărți necazurile și puținele bucurii. În ciuda tensiunilor interne, comunitatea se susține prin obiceiuri, prin legătura cu pământul și prin speranța unor vremuri mai bune.
De-a lungul narațiunii, Uruma devine un simbol colectiv. El nu este doar un individ, ci reprezintă chipul tuturor celor săraci și umiliți, oameni care, în ciuda greutăților, refuză să-și piardă omenia și dreptatea. Prin destinul lui, Zaharia Stancu denunță inegalitățile sociale și lipsa de justiție care apasă asupra celor mulți.
Stilul romanului îmbină realismul crud al descrierilor cu momente lirice și evocări pitorești. Stancu surprinde atât brutalitatea vieții de zi cu zi, cât și frumusețea simplă a satului, a muncii câmpului și a legăturii indestructibile dintre om și natură.
Finalul romanului, deși nu aduce o rezolvare clară, subliniază forța de rezistență a lui Uruma și a comunității pe care o reprezintă. Deși încercările continuă, el rămâne un om demn, hotărât să-și ducă viața mai departe, cu speranța unor vremuri de dreptate.
Ideea principală:
Romanul urmărește destinul lui Uruma, un țăran sărac și demn, simbol al tuturor celor asupriți și exploatați, dar care își păstrează omenia și rezistența în fața greutăților vieții.
Zaharia Stancu transmite că adevărata forță a unei comunități nu stă în bogății sau privilegii, ci în demnitatea și solidaritatea oamenilor simpli. Uruma devine o pledoarie pentru dreptate socială și pentru recunoașterea valorii celor care muncesc cu trudă, dar nu-și pierd umanitatea.
Și cartea