2. Comunicarea scrisa (receptarea mesajului scris, exprimarea scrisa)
Procesul didactic (predare-învățare-evaluare) la disciplina Comunicare în limba română în clasa pregătitoare
Clasa pregătitoare (CP) reprezintă o punte de legătură între educația preșcolară (grădiniță) și școala propriu-zisă. Din acest motiv, procesul didactic la disciplina Comunicare în limba română (CLR) are un statut cu totul special, fiind conceput nu ca o școlarizare rigidă, ci ca o perioadă de adaptare, de stimulare a dezvoltării limbajului și de pregătire a premiselor pentru citit-scris.
La clasa pregătitoare, procesul de predare-învățare-evaluare se bazează pe abordarea integrată (învățarea pe teme, unde comunicarea se îmbină cu matematica, artele și științele) și are ca activitate fundamentală jocul.
Iată cum se configurează cele trei componente ale procesului didactic:
1. Specificul PREDĂRII în clasa pregătitoare
Predarea la CP nu presupune transmiterea de informații teoretice. Cadrul didactic acționează ca un facilitator care creează contexte bogate de comunicare.
- Oralitatea este pe primul loc: Predarea se concentrează masiv pe formarea comportamentelor de ascultător și vorbitor. Nu se predă alfabetul în sensul clasic! Se predau sunetele (dezvoltarea auzului fonematic), izolarea cuvintelor și a silabelor.
- Inițierea în citit (Pre-lectura): Învățătorul nu predă citirea literelor. Se predă „citirea” de imagini (ordonarea unor planșe pentru a forma o poveste), citirea globală a unor cuvinte foarte cunoscute, asociate cu imaginea (ex. cuvântul STOP, eticheta cu propriul nume) și orientarea în pagina de carte (de la stânga la dreapta, de sus în jos).
- Inițierea în scris (Pre-scrierea): Predarea vizează exclusiv elementele grafice care compun literele (linia dreaptă, bastonașul, zala, cârligul, bucla, ovalul). Scopul este antrenarea motricității fine a mâinii și coordonarea ochi-mână.
- Metode specifice: Se utilizează cu precădere povestirea, explicația demonstrativă, jocul de rol și metodele fonetice exclusiv orale.
2. Specificul ÎNVĂȚĂRII în clasa pregătitoare
La vârsta de 6 ani, gândirea copilului este concret-intuitivă și puternic afectivă. Prin urmare, învățarea trebuie să fie experiențială și activă.
- Învățarea prin joc: Este metoda supremă. Copilul nu învață să despartă în silabe făcând scheme abstracte, ci bătând din palme, sărind coarda sau mutând jetoane (jocul didactic).
- Învățarea senzorială și motrică: Copiii învață elementele grafice trasându-le mai întâi în aer, apoi cu degetul în tăvițe cu nisip/mălai, modelându-le din plastilină și abia la final trasându-le cu creionul pe o fișă de lucru cu liniatură dictando mărită.
- Învățarea colaborativă: Se lucrează mult în grupuri mici și în perechi, pentru a încuraja comunicarea liberă, negocierea și depășirea timidității.
3. Specificul EVALUĂRII în clasa pregătitoare
Acesta este, probabil, cel mai distinctiv element al clasei pregătitoare: nu se acordă note și nu se acordă calificative (FB, B, S, I)!
- Evaluare formativă și stimulativă: Scopul evaluării nu este de a ierarhiza sau sancționa, ci de a încuraja și de a ghida copilul. Evaluarea se face prin aprecieri verbale pozitive („Ai reușit să trasezi bastonașele foarte drept, bravo!”), recompense simbolice (abțibilduri, ștampile cu fețe zâmbitoare) și feedback constructiv.
- Instrumente de evaluare specifice:
- Fișa de observație sistematică: Învățătorul urmărește și bifează pe parcursul săptămânilor comportamente specifice (ex: „păstrează rândul la vorbire”, „ține corect instrumentul de scris”).
- Portofoliul elevului: Colecționează fișele de lucru, desenele și creațiile copilului, fiind cel mai clar indicator al progresului acestuia de-a lungul anului.
- Finalitatea evaluării: La finalul clasei pregătitoare nu se dau teste sumative complexe. Învățătorul completează Raportul de evaluare a dezvoltării (fizice, socio-emoționale, cognitive, a limbajului și a comunicării), document care este prezentat părinților și care însoțește elevul în clasa I, arătând de la ce nivel pornește procesul propriu-zis de alfabetizare.
