🌻 Fram, ursul polar de Cezar Petrescu
(fragment)
Fram stătea în mijlocul arenei, alb ca zăpada, uriaș și neclintit. Tot așa stau frații lui din țara zăpezilor veșnice, pe insulele de gheață plutitoare, când se înalță să privească la alți urși albi, care se depărtează pe alte insule plutitoare.
Stătea și se uita în gol.
Mai făcu un pas.
Își trecu laba peste ochi, peste frunte, cum ar fi șters o urmă care-i păienjenea privirea.
Aplauzele s-au potolit.
Acum toți așteptau.
Înțelegeau că Fram pregătește ceva nou. Fără îndoială, un număr mai greu decât toate. Altădată începea mai repede. Cerea el să se facă tăcere.
Alături de Fram se afla o platformă învelită cu postav alb. Acolo se urca el să se joace cu greutăților, să facă echilibristică într-o prăjină, să prindă în gură portocale aruncate de public.
Acum se așeză pe marginea platformei, așa cum așază un om pe gânduri. Își prinse capul în labele de dinainte. Era într-adevăr ca un om care nu-și amintește ceva, a pierdut ceva, e deznădăjduit de ceva.
— Își bate joc de noi, dragă! se supără cucoana cea mai ascuțită. Uite pentru ce plătim bani! Ca să-și bată joc un dobitoc de noi...
Fram era într-adevăr de neînțeles în această seară. Părea că a uitat unde se află. Părea că a uitat ce așteaptă lumea de la dânsul.
A uitat că îl privesc două mii de oameni, domii mii de perechi de ochi!
— Fram! îl încurajă un glas.
Ursul alb ridică ochii...
— „A,da! parcă spunea privirea lui. Aveți dreptate! Sunt Fram și trebuie să vă înveselesc!...”.
Cu labele făcu un semn de neputință în lături. Duse dreapta în frunte; apoi la inimă, din nou la frunte și din nou la inimă. Acolo era ceva stricat, care nu mai mergea...
Adineauri, când a ridicat perdeaua de catifea vișinie, încă mai credea că totul are să fie ca înainte. Mulțimea, copiii, aplauzele i-au dat această amăgire.
Acum din nou a uitat tot.
Nu știe ce caută aici. Ce vrea lumea aceasta de la el?
— E bolnav, bunicule! rosti fetița cu milă. E bolnav...De ce nu-l lasă în pace dacă e bolnav?
Uitase că și ea tropăise, că și ea bătuse din palme și că strigase într-un glas cu ceilalți: „Vrem Fram! Vrem Fram!”
Cât de rău îi părea acum! Simțea în ochi lacrimi de mustrare.
Iar bunicul, care fusese profesor, care văzuse multe întâmplări în viață și citise multe cărți, vorbi și el, cu o astfel de milă:
„Nu e bolnav, Lilico! E ceva mai rău... L-a ajuns ceasul când nu mai e bun de nimic. Așa se întâmplă cu toți urșii albi. Sunt neîntrecuți vreme de patru, cinci, șase ani. Pe urmă se întâmplă ceva rău cu dânșii. Nimeni nu știe ce. Poate uită, poate îi apucă dorul de pustietățile lor de gheață, unde s-au născut.... Nu sunt în stare să mai facă nimic din tot ce stârnea minunarea lumii. Devin niște urși ca toți ceilalți. Mai trăiesc așa mulți ani.... Poate prea mulți ani... Își amintesc din când în când tot ce știau. Atunci încep să joace și să repete ce-au învățat cândva. Dar fără niciu un rost, fără nicio legătură. Din seara asta s-a sfârșit cu Fram!...
— Nu se poate, bunicule! Nu vreau să vorbești așa, bunicule!
Domnul cel bătrân a simțit din glasul și din tremurul umărului sub mâna sa că fetița e gata să izbucnească în plâns. Dar nu spuse nimic.
Fram, ursul polar, și-a astupat ochii cu labele. E acum și el ea un om care plânge.
S-a ridicat de pe marginea platformei.
A făcut un semn de despărțire tuturor, un semn cu brațele întinse, așa cum își luă bună scara când sfârșea numărul lui din program și îl întovărășau aplauzele până la ieșire.
Apoi și-a dat drumul în patru labe.
A devenit un animal ca oricare altul.
Așa, în patru labe, cu botul în pământ, s-a îndreptat spre perdelele roșii.
Nimeni nu pricepea nimic. Nedumerită, mulțimea nu striga, nu fluiera, nu-l mai chema îndărăt.
Perdelele roșii au căzut după Fram.
Pe sălile înguste din dosul circului, care duc la grajduri și la menajerie, toți se dădeau la o parte. Nu cutezau să se apropie. Dar ursul alb a intrat singur în cușca lui, s-a culcat cu botul pe labe, în colțul cel mai întunecos, cu fața ascunsă spre perete.
🌻 Răspunde la întrebări
1. Titlul textului: ___________________________
2. Autorul textului este: _____________________
3. Unde se petrece întâmplarea?
_________________________________________
4. Personajele întâmplării sunt: ________________
_________________________________________
5. Ce se întâmplă cu Fram?
_________________________________________
_________________________________________
6. Transcrie din text starea lui Fram ____________
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
7. Ce spun spectatorii despre tăcerea ursului alb?
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
8. Transcrie din text îngrijorarea fetiței.
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
9. Ce-i răspunde bunicul?
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
_________________________________________
10. Mesajul textului _________________________
_________________________________________
_________________________________________
11. Scrie forma de plural pentru următoarele cuvinte:
arenă = _______________ frate = ______________
urs = _______________ perdea = ______________
bolnav = _______________ animal = ______________
12. Găsește însușirile potrivite pentru următoarele substantive:
urs ____________ perdele ______________
bunicul _________ fetița ________________
cortina _________ anotimp ______________
13. Alcătuiește propoziții cu următoarele cuvinte: ursul polar, circ, Fram, seară, frați.
__________________________________________.
__________________________________________.
__________________________________________.
__________________________________________.
__________________________________________.
Ai terminat fișa! Acum relaxează-te și colorează!
