„Matilda” de Roald Dahl textul complet + rezumat
🌻 Rezumat – „Matilda” de Roald Dahl
Matilda este o fetiță excepțional de inteligentă, care citește cărți complexe încă de la patru ani. Cu toate acestea, părinții ei, ignoranți și superficiali, nu îi recunosc talentul și o tratează cu dispreț. În ciuda mediului ostil de acasă, Matilda găsește refugiu în lectură și își dezvoltă o minte ascuțită și un simț al dreptății foarte puternic.
Ajunsă la școală, este remarcată de domnișoara Honey, o profesoară blândă și înțelegătoare, care o sprijină. În contrast, directoarea școlii, domnișoara Trunchbull, este o figură tiranică, care terorizează elevii. Matilda descoperă că are și puteri telekinetice, pe care învață să le controleze și le folosește pentru a-i pedepsi pe cei care fac rău — inclusiv pe părinții săi și pe domnișoara Trunchbull.
Povestea se încheie cu eliberarea școlii de sub tirania directoarei, iar Matilda este adoptată de domnișoara Honey, găsind în sfârșit un cămin iubitor.
Ideea principală: Inteligența, curajul și bunătatea pot învinge nedreptatea, chiar și atunci când vine din partea adulților.
Învățătura textului: Puterea minții și a caracterului este mai mare decât forța fizică sau autoritatea impusă. Oricine poate deveni un erou, indiferent de vârstă.
🌻 „Matilda” de Roald Dahl
Cititorul de cărţi
Un lucru este caraghios în legătură cu mamele şi taţii. Chiar dacă propriul lor copil este cea mai enervanta zgaiba pe care ţi-o poţi închipui, ei totuşi cred ca el sau ea este minunat (a). Unii părinţi merg şi mai departe. Devin atât de orbiți de adorație, încât ajung să se convingă ca copilul lor are calităţi de geniu. Ei bine, aici nu este nimic anormal. Aşa este pe lumea asta. Numai ca, atunci când părinţii încep să ne povestească despre inteligenta strălucitoare a revoltătoarei lor odrasle, ne vine să strigam „Aduceți un lighean ca ne vine să vomam!”.
Profesorii de școala au mult de suferit de pe urma acestor povesti cu coada din partea părinţilor prea mândri de odraslele lor, dar de obicei le întorc spatele când e vorba să scrie rapoartele de sfârșit de trimestru. Dacă eu aş fi profesor, aş pregăti nişte gogoși adevărate pentru copiii acestor părinţi nătăfleţi. „Fiul Dvs. Maximilan, aş scrie, este o apa de ploaie. Sper ca aveți o afacere a familiei în care-l puteți împinge când termina școala, pentru ca sunt sigur cum sunt sigur că astăzi e vineri, ca n-o să-şi găsească de lucru nicăieri în alta parte”. Sau dacă aş avea o dispoziție mai poetica în ziua aceea poate ca aş scrie: „Este o curiozitate faptul ca greierii au organele auditive în interiorul abdomenului, dar fiica dvs., Vanessa, judecând după ce a învățat trimestrul acesta, nu are organe auditive deloc”. Sau poate aş intra mai adânc în istoria naturala şi aş scrie: „Cicada periodica petrece şase ani târându-se sub pământ şi numai şase zile ca o fiinţă libera în aer şi soare. Fiul dvs., Wilfred, a petrecut şase ani târându-se în aceasta școala şi încă mai așteptam să iasă din starea de larva”. O fetița deosebit de înţepată m-ar putea împinge să scriu: „Fiona are acelaşi fel de frumusețe cu un iceberg, dar, spre deosebire de acesta, nu are nimic dincolo de suprafaţă”.
Cred ca mi-ar place să scriu rapoartele de sfârșit de trimestru pentru clienții din clasa mea.
Dar gata cu asta. Trebuie să mergem mai departe.
Cu totul accidental întâlnești părinţi care sunt exact opusul celor descriși mai sus şi nu manifesta niciun interes fata de copiii lor şi bineînțeles aceștia sunt cu mult mai rai decât cei care-şi strica copiii. Domnul şi doamna Worwood erau doi astfel de părinţi. Aveau un băiat pe care-l chema Michael şi o fetița pe care o chema Matilda. Acești părinţi se uitau la Matilda mai ales ca la un gunoi. Gunoiul este ceva ce trebuie să tolerezi până vine vremea să-l arunci afara. Domnul şi doamna Worwood așteptau cu multa nerăbdare să vina vremea să o arunce afara pe fiica lor, de preferat în tara vecina sau mai departe decât atât.
Este suficient de rău ca părinţii să trateze copiii obișnuiți ca pe nişte gunoaie, dar devine încă mult mai rău când copilul cu pricina este neobișnuit şi prin asta trebuie să se înțeleagă sensibil şi strălucitor la minte. Matilda avea amândouă aceste calităţi, dar, mai mult ca orice, era de o inteligenţă neobişnuită. Mintea ei era atât de flexibilă şi învăţa atât de repede, încât calitatea aceasta ar fi trebuit să fie evidenta pentru cei mai greoi la minte dintre părinţi. Dar domnul şi doamna Worwood erau amândoi atât de tâmpi şi aşa de tare înfăşuraţi în meschina lor viaţa, încât nu observau nimic neobișnuit la fiica lor. Ca să spunem adevărul, mă îndoiesc ca ar fi observat dacă s-ar fi târât prin casa cu un picior rupt. Fratele Matildei, Michael, era un băiat absolut normal, dar fetița, aşa cum spuneam, îţi sarea de la început în ochi. Pe când avea un an şi jumătate, vorbirea ei era perfecta şi ştia la fel de multe cuvinte ca cei mai mulți dintre adulți. Părinţii ei, în loc s-o aplaude, o numeau clănţănitoare zgomotoasă şi-i spuneau răstit că fetițele mici trebuie văzute şi nu auzite.
Cartea completă o găsiți la atașamente
-
„Mama mamuților mahmuri” de Mircea Sântimbreanu lectura integrală + rezumat12 ore ago
-
„Făt-Frumos când era mic” de Octav Pancu-Iași lectura integrală + rezumat12 ore ago
-
O faptă generoasă de Edmondo de Amicis (fragment) + rezumat15 ore ago
-
Mi s-a terminat caietul de Mircea Sântimbreanu3 zile ago
-
Întâia zi de școală de Edmondo de Amicis (fragment) + rezumat3 zile ago