🌻 „Moara cu noroc” de Ioan Slavici
Nuvela realist-psihologică „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, publicată în anul 1881 în volumul „Novele din popor”, este una dintre cele mai valoroase creații ale prozei românești, având ca temă lupta dintre bine și rău în sufletul omului și consecințele devastatoare ale lăcomiei. Autorul explorează cu finețe psihologică felul în care dorința de îmbogățire îl înstrăinează pe om de propriile sale valori morale, conducându-l treptat spre ruină.
Acțiunea nuvelei se desfășoară în jurul cârciumii Moara cu noroc, aflată la marginea unui drum pustiu, un loc izolat, dar frecventat de călători, negustori și oameni ai drumului. Această moară, care la început pare un simbol al norocului și al speranței, se dovedește treptat a fi un spațiu al ispitei, al corupției și al prăbușirii morale.
Personajul principal, Ghiță, este un cizmar harnic și cinstit, care, împreună cu soția sa Ana, cu cei doi copii și cu soacra, se mută la Moara cu noroc, închiriind cârciuma pentru a-și asigura un trai mai bun. Înainte de plecare, soacra sa, o femeie înțeleaptă și experimentată, îl avertizează cu vorbele care prevestesc întreaga dramă: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” Această frază devine cheia morală a întregii opere.
La început, viața la Moara cu noroc este liniștită și prosperă. Ghiță muncește cu sârguință, afacerea merge bine, iar familia sa trăiește în armonie. Dar fericirea lor este curând tulburată de apariția Lică Sămădăului, conducătorul porcarilor din împrejurimi. Lică este un personaj complex, charismatic și periculos, care exercită o autoritate totală asupra oamenilor prin forță, inteligență și cruzime. El întruchipează răul seducător, ispititor, care promite protecție și câștig, dar aduce distrugere.
De la prima întâlnire, Ghiță este tulburat de prezența lui Lică. Îi intuiește firea primejdioasă și influența diabolică, dar, în același timp, se simte atras de siguranța și puterea acestuia. În sufletul lui Ghiță începe un conflict interior dureros: între dorința de a rămâne cinstit și ispita de a se îmbogăți rapid. Lică devine pentru el o veritabilă piatră de încercare morală.
Timpul trece, iar Ghiță începe să facă mici compromisuri. În loc să-l denunțe pe Lică atunci când bănuiește crime și furturi, preferă să tacă, temându-se să nu piardă cârciuma și banii. Din acel moment, liniștea familiei se destramă. Ghiță devine tot mai tăcut, bănuitor și chinuit de remușcări. Ana simte schimbarea, suferă și încearcă să-l readucă la calea cea dreaptă, dar eforturile ei sunt zadarnice.
În același timp, Lică își exercită influența și asupra Anei. Deși nu este o femeie superficială, ea este atrasă de forța lui Lică, de autoritatea lui dominatoare. Ghiță simte această fascinație și devine gelos, suspicios, deznădăjduit. Relația dintre cei doi soți se degradează complet.
Apariția jandarmului Pintea adâncește conflictul. Acesta reprezintă vocea dreptății și a legii, omul moral și cinstit care încearcă să-l readucă pe Ghiță pe drumul curat. El îl avertizează să se ferească de Lică și să colaboreze cu autoritățile, dar Ghiță, prins între frică și rușine, ezită. Încercând să se descurce singur, sfârșește prin a pierde totul: onoarea, liniștea și iubirea soției.
În cele din urmă, Ghiță hotărăște să-l dea pe Lică pe mâna jandarmului, sperând că astfel se va elibera. Dar planul său este descoperit. Lică îl manipulează pentru ultima dată, aducându-l la disperare. Într-o noapte fatidică, chinuit de gelozie și remușcare, Ghiță o ucide pe Ana, convins că aceasta l-a trădat. La scurt timp, oamenii lui Lică îl omoară pe Ghiță.
În final, Moara cu noroc arde — focul devine simbolul purificării și al pedepsei divine. Lică, urmărit de Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar, refuzând să fie prins viu. Ciclul răului se încheie prin moarte și distrugere.
Soacra, singura supraviețuitoare, revine la ruinele morii și rostește cu amărăciune: „Așa le-a fost dat.” În această replică se concentrează filosofia morală a lui Slavici: destinul omului este consecința propriilor sale fapte, iar păcatul, oricât de mic, atrage pedeapsa.
Prin construcția sa riguroasă, „Moara cu noroc” este o nuvelă a dramei conștiinței. Ghiță nu este un om rău, ci unul slab, care nu reușește să se împotrivească tentației. În el se dă o luptă permanentă între datorie și interes, între moralitate și ambiție. Lică Sămădăul, în schimb, este simbolul răului absolut, al forței distructive care corupe și degradează tot ce atinge.
Ana reprezintă inocența și iubirea curată, dar și fragilitatea sufletească. Prin destinul ei tragic, Slavici ilustrează ideea că atunci când valorile morale sunt încălcate, suferința se extinde asupra tuturor celor nevinovați.
Spațiul Moarei are, de asemenea, valoare simbolică. Este un loc izolat, aflat la marginea drumului, între pustiu și sat, între viață și moarte. Aici oamenii sunt ispitiți, se pierd și sunt pedepsiți. Focul din final are rol purificator: distruge păcatul, dar și tot ce a fost omenesc, lăsând doar cenușa unei tragedii morale.
Limbajul folosit de Slavici este limpede, sobru și realist, cu dialoguri scurte, naturale, care redau fidel vorbirea ardelenească. Stilul este echilibrat, fără patetism, dar încărcat de o tensiune morală profundă. Naratorul omniscient urmărește cu obiectivitate transformările sufletești ale personajelor, analizându-le cu luciditate.
Astfel, „Moara cu noroc” este o operă complexă, realistă și moralizatoare, care depășește simpla relatare a unui fapt divers. Ea devine o meditație asupra destinului, o demonstrație că orice abatere de la echilibrul moral are consecințe fatale. Slavici nu judecă oamenii, ci îi înțelege, arătând că răul nu vine din afară, ci din slăbiciunea sufletului uman.
Ideea principală:
Opera prezintă degradarea morală a omului dominat de setea de îmbogățire și de slăbiciunea sufletului. Ghiță, om simplu și cinstit, se lasă atras de forța malefică a lui Lică Sămădăul și sfârșește prin a-și distruge familia și viața, confirmând ideea că binele și răul coexistă în om, dar numai echilibrul și cumpătarea pot salva sufletul.
Ioan Slavici transmite prin această nuvelă o profundă lecție de moralitate: omul trebuie să fie cumpătat, să se mulțumească cu ce are și să nu își vândă sufletul pentru câștig material. Fericirea adevărată nu se află în avere, ci în liniștea conștiinței și în echilibrul dintre inimă și rațiune. „Moara cu noroc” devine astfel o alegorie a destinului uman și o meditație despre slăbiciune, păcat și ispășire.
Cartea....
Teatru radiofonic (1981) - În distribuție: Costel Constantin, Magda Popovici, Ion Marinescu, Ioana Ciomârtan, Emanoil Petruţ, Corado Negreanu, Constantin Dinulescu, Victor Ştrengaru, Alexandru Arşinel, Sorin Gheorghiu, Jean Reder, Cornel Gârbea, Sergiu Demetriad, Răzvan Gheorghiu, Boris Petroff, Mihai Badiu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu, Constantin Botez.
https://latimp.eu/moara-cu-noroc-de-ioan-slavici-teatru-radiofonic-la-microfon-drama-1981
Filmul artistic La moara cu noroc din 1955
Distribuția:
Constantin Codrescu – Ghiță
Ioana Bulcă – Ana
Geo Barton – Lică Sămădăul
Colea Răutu – Pintea
Marietta Rareș – Mama lui Ghiță
Gheorghe Ghițulescu – Răuț
Benedict Dabija – Buză Ruptă
Ion Atanasiu Atlas – Săilă Bouarul
Willy Ronea – Comisarul
Valeria Gagialov – Doamna în negru
Aurel Cioranu – Lae
Sandu Sticlaru – Marți
Olga Tudorache – Iscoada
https://latimp.eu/moara-cu-noroc-1955-online-film-romanesc-drama