🌻 „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă” de Mihail Sadoveanu
Romanul istoric „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă” de Mihail Sadoveanu, publicat în 1929, evocă o perioadă întunecată din istoria Moldovei, dominată de suferință, decădere morală și neliniște. Autorul înfățișează epoca domniei lui Gheorghe Duca-Vodă (1678–1683), o vreme în care țara, supusă Imperiului Otoman, își pierde libertatea și demnitatea, trăind „sub zodia bolii și a corupției”.
În acest cadru sumbru, Sadoveanu creează o veritabilă cronică a prăbușirii unei lumi, dar și o meditație asupra răbdării și puterii sufletului românesc.
Cartea se deschide cu sosirea în Moldova a unui călător străin – abatele Paul de Marenne, un misionar francez care, de fapt, poartă o misiune diplomatică secretă din partea regelui Ludovic al XIV-lea. El trebuie să cerceteze starea politică a țărilor române și să adune informații despre Imperiul Otoman. Străinul pătrunde într-o lume complet diferită de cea din Occident: o țară frumoasă, dar sărăcită și măcinată de foamete, trădări și haos.
Însoțit de credinciosul Ilie Turculeț, un căpitan moldovean viteaz și aspru, abatele străbate drumurile Moldovei. Pe drum, el descoperă imaginea dureroasă a unei țări prădate: sate arse, oameni flămânzi, femei care-și plâng copiii pierduți și boieri care fug din fața primejdiilor. Scenele de suferință pe care le observă îi trezesc o profundă milă și uimire față de acest popor „necunoscut și tăcut”, care îndură totul cu o răbdare aproape supranaturală.
Călătoria îi poartă pe cei doi către Cotnari, unde abatele îl întâlnește pe beizade Alecu Ruset, fiul fostului domn Antonie Ruset. Alecu este un tânăr boier cult, rafinat, dar și ironic, un om care a înțeles prea bine deșertăciunea vieții și care privește cu deziluzie corupția și lașitatea celor din jur. El devine ghidul și confidentul abatelui, explicându-i tainele acestei lumi moldovenești, cu amestecul ei de noblețe și barbarie, de evlavie și trădare.
În timp ce Alecu Ruset și abatele discută despre politică și moralitate, Sadoveanu construiește o frescă socială de o mare forță artistică. În hanuri, la curțile boierești, pe drumurile prăfuite, autorul înfățișează toate clasele Moldovei: boieri lacomi și trădători, soldați fără căpătâi, tătari și greci profitori, dar și țărani cinstiți și răbdători, singurii care dau sens lumii. În contrast cu dezordinea și trădarea celor de sus, poporul simplu rămâne statornic în credință și în iubirea de pământ.
Pe fundalul acestor destine se ridică figura domnului Gheorghe Duca-Vodă, simbol al decăderii morale. Deși înzestrat cu inteligență politică, Duca este slab și corupt, supus turcilor și dornic de avere. Pentru a-și păstra tronul, el împovărează țara cu biruri uriașe, își vinde dregătoriile și își asuprește poporul. Sub domnia lui, Moldova trăiește o adevărată agonie, devenind o țară fără speranță, „bântuită de foame și de blestem”.
Titlul romanului, „Zodia Cancerului”, capătă o semnificație simbolică profundă. „Cancerul” – boala care mistuie tăcut din interior – devine imaginea unei epoci bolnave, în care valorile morale sunt distruse de lăcomie și frică. Totul se află „sub semnul zodiei rele”: domnul, boierii, chiar și țara, pustiită și vlăguită. Sadoveanu nu oferă doar o cronică istorică, ci o alegorie a decăderii și a neputinței omenești.
Pe măsură ce abatele își continuă călătoria, el începe să înțeleagă și sensul ascuns al acestei lumi. Dincolo de trădări și mizerie, descoperă o frumusețe adâncă: lumina blândă a satelor, tăcerea pădurilor, demnitatea oamenilor simpli. Prin Ilie Turculeț, el vede chipul adevărat al Moldovei – un popor răbdător, dar plin de forță morală.
Abatele înțelege că, deși istoria îi strivește, acești oameni nu sunt învinși cu adevărat. În tăcerea și în credința lor se ascunde o putere care nu moare.
La finalul romanului, călătorul străin părăsește țara, ducând cu el o imagine complexă a Moldovei: un loc al durerii, dar și al tăriei spirituale. Privind înapoi, el simte că a fost martorul unei lumi aflate „sub o stea rea”, dar care, prin suferință, își păstrează noblețea lăuntrică.
Călătoria lui devine astfel o inițiere spirituală: dincolo de misiunea sa politică, el învață lecția modestiei, a compasiunii și a adevărului că răul nu poate distruge ceea ce este cu adevărat curat.
Stilul romanului este grav, arhaic și poetic, plin de imagini sugestive. Sadoveanu descrie cu o măiestrie extraordinară peisajele Moldovei – codrii, satele, hanurile, apele învolburate – ca pe o lume vie, martoră la zbuciumul oamenilor. Liniștea naturii contrastează cu frământările lumii, iar frumusețea ei eternă pare a fi singura mângâiere într-un timp al prăbușirii.
Astfel, „Zodia Cancerului” nu este doar o reconstituire istorică, ci o parabolă despre destinul unui popor. Sadoveanu arată că Moldova, deși slăbită și asuprită, rămâne o țară cu suflet mare, purtând în tăcerea ei o credință de neclintit. Chiar și „sub zodia morții”, viața continuă, iar răbdarea oamenilor simpli devine o formă de eroism.
Ideea principală:
Romanul ilustrează o epocă de criză și decădere a Moldovei, aflată sub dominația otomană și sub domnia lui Duca-Vodă. Prin privirea abatelui de Marenne, Mihail Sadoveanu explorează contrastul dintre lumea boierilor corupți și a poporului simplu, care, în ciuda suferinței, rămâne neclintit în credință și demnitate.
Mihail Sadoveanu transmite ideea că fiecare epocă are o „zodie” care o marchează, iar „Zodia Cancerului” simbolizează boala morală a unei lumi în decădere. Totuși, în mijlocul acestei corupții, supraviețuiește forța tăcută a poporului, credința și omenia care dau sens existenței. Autorul arată că, deși istoria poate fi nedreaptă și crudă, spiritul oamenilor simpli și frumusețea pământului românesc rămân neînvise, fiind adevărata temelie a unui neam.
Teatru radiofonic
https://latimp.eu/zodia-cancerului-de-mihail-sadoveanu-1967-teatru-audio-drama-istorica-1967