(I) Sinteze recapitulare metodica matematică și matematica și explorarea mediului

     I. Curriculumul la disciplinele Matematica si explorarea mediului / Matematică

                                    Relația interdeterminativă competențe generale - competențe specifice - conținuturi

      Învățământul primar românesc este fundamentat pe un curriculum centrat pe competențe. Aceasta înseamnă o schimbare majoră de paradigmă: accentul nu mai cade pe ce trebuie să memoreze elevul (volumul de informații), ci pe ceea ce poate să facă elevul cu informațiile dobândite.

         Pentru a înțelege arhitectura programei școlare de Matematică / Matematică și explorarea mediului (MEM), trebuie clarificată ierarhia și interdependența celor trei elemente structurale de bază.

1. Definirea conceptelor

Competențele generale (CG): Sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini pe care elevii trebuie să le dobândească pe parcursul unui întreg ciclu de învățământ (în cazul nostru, ciclul primar). Ele au un grad ridicat de generalitate și complexitate.

• • Exemplu la Matematică: „Utilizarea numerelor în calcule elementare”.

Competențele specifice (CS): Derivă direct din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora. Se formează pe parcursul unui singur an școlar (clasa CP, I, a II-a etc.). Ele sunt direct observabile, evaluabile și sunt corelate cu anumite etape de vârstă.

• • Exemplu la Matematică (Clasa a II-a): „Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-1000”.

Conținuturile învățării: Reprezintă informațiile teoretice, noțiunile, conceptele și procedeele (materia propriu-zisă) incluse în programă. Ele constituie mijlocul (vehiculul) prin care se formează competențele, nu un scop în sine.

• • Exemplu de conținut: „Adunarea numerelor naturale de la 0 la 1000, cu și fără trecere peste ordin”.

2. Dinamica relației de interdeterminare

Relația dintre aceste trei elemente nu este una liniară, ci una dinamică și interdependentă. Conținuturile nu dictează direcția, ci sunt alese în funcție de competențele vizate.

Principii ale relației interdeterminative:

1.Subordonarea: Conținuturile sunt strict subordonate competențelor. Un conținut este predat doar dacă el ajută la formarea unei competențe specifice. Dacă un conținut (o teoremă, o formulă complexă) nu servește unei competențe prevăzute pentru vârsta respectivă, el este eliminat din programă.

2.Valența formativă multiplă: O singură competență specifică poate fi formată și exersată folosind mai multe conținuturi diferite.

3.Abordarea integrativă: Un singur conținut predat (de exemplu, unitățile de măsură) poate contribui la dezvoltarea mai multor competențe specifice simultan (elevul poate și să calculeze cu ele, dar și să rezolve probleme practice).

3. Exemplificarea relației pe disciplina Matematică / MEM

Pentru o înțelegere practică, tabelul de mai jos ilustrează modul în care competența generală se „descompune” în competențe specifice, iar acestea, la rândul lor, selectează conținuturile potrivite pe clase:

Concluzie: Cadrul didactic nu trebuie să pornească proiectarea didactică de la conținut („Astăzi predau tabla înmulțirii cu 5”), ci de la competență („Astăzi urmăresc ca elevii să efectueze înmulțiri folosind adunarea repetată (CS), iar pentru asta mă voi folosi de tabla înmulțirii cu 5 (Conținut)”). Aceasta este esența relației interdeterminative.