Eseu pe scurt
Finalitățile pedagogice – Definire, analiză operațională și taxonomii
a) Definirea și analiza operațională a conceptelor
Finalitățile pedagogice reprezintă orientările asumate la nivel de politică a educației în vederea realizării activității de formare-dezvoltare a personalității umane. Acestea sunt stabilite conform anumitor valori angajate în proiectarea sistemului și a procesului de învățământ, fiind rezultatul unor opțiuni dinamice, cu deschideri spre valori aflate într-o permanentă transformare. Finalitățile educației formează o unitate dinamică structurată între ideal, scop și obiective. De exemplu, în cazul învățământului primar, finalitățile derivă direct din idealul educațional și vizează asigurarea educației elementare pentru toți copiii, formarea personalității în funcție de ritmul de dezvoltare și înzestrarea cu acele capacități, cunoștințe și atitudini necesare continuării studiilor și raportării la mediul social și natural.
Idealul educației
Idealul educației exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă istorică, sub forma unui model dezirabil de personalitate umană.
În societatea românească contemporană, idealul educativ este consacrat în art. 2 din Legea învățământului nr. 1/2011 și constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane.
Acesta urmărește formarea unei personalități autonome și asumarea unui sistem de valori necesare pentru împlinirea personală, dezvoltarea spiritului antreprenorial, participarea cetățenească activă, incluziunea socială și angajarea pe piața muncii.
Scopurile educaționale
Scopurile educaționale sunt anticipări mentale ale diverselor acțiuni de formare a personalității umane și se referă la rezultatele ce urmează să se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale.
Ele reprezintă o anticipare pe plan mintal a desfășurării și a rezultatelor unei acțiuni educative.
Printre scopurile educației se numără:
-dobândirea capacităților cognitive, a abilităților practice, precum și a atitudinilor motivaționale și caracteriale necesare în plan intelectual, moral, tehnologic, estetic și fizic;
-asimilarea strategiilor de învățare necesare (auto)instrucției permanente;
-formarea conștiinței morale în spiritul respectării depline a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Obiectivele educaționale
Obiectivele educaționale reprezintă enunțuri cu caracter anticipativ care descriu, în termeni exacți, rezultatele așteptate a fi obținute la finele unei secvențe de instruire.
Un obiectiv indică exact ceea ce se urmărește în fiecare secvență a procesului educațional și modul în care se evaluează performanțele obținute.
Competențele
Competența este descrisă din perspectiva responsabilității și a autonomiei drept o capacitate dovedită de a utiliza cunoștințe și capacități personale, sociale și/sau metodologice în situații de muncă sau de studiu, contribuind la dezvoltarea profesională și personală.
Conform NCVQ, competența reprezintă abilitatea de a realiza activitățile aferente unei ocupații sau funcții la standardele definite de angajatori.
Din punct de vedere operațional-instrumental, competențele sunt structuri complexe așezate între cunoștințe, abilități, atitudini și aptitudini.
Pedagogia bazată pe competențe (prefigurată în Marea Britanie la sfârșitul secolului XX) pune accent pe performanțe, implică gândirea critică, transferul cunoștințelor și organizarea inter/pluri și transdisciplinară a curriculumului.
b) Taxonomia finalităților. Criterii și sisteme de referință
Analiza finalităților educaționale evidențiază o ierarhie structurată pe baza mai multor criterii operaționale derivate din activitatea pedagogică:
1. Criteriul macro-micro (Finalități de sistem vs. Finalități de proces)
La nivel macro (de sistem), orientările sunt angajate în proiectarea sistemului educativ în ansamblul său, un exemplu edificator fiind idealul educațional, la a cărui realizare contribuie întreg sistemul de învățământ.
La nivel micro (de proces), finalitățile sunt angajate direct în proiectarea procesului de învățământ și a demersului didactic. Obiectivele și competențele specifice ghidează fiecare secvență de instruire și orientează activitatea concretă de învățare și formare.
2. Criteriul gradului de generalitate
Nivel ridicat de generalitate: Este specific idealului educațional și competențelor generale, care sunt definite pe obiect de studiu și au un grad ridicat de complexitate.
Nivel mediu de generalitate: Caracterizează scopurile educaționale, care orientează șiruri de acțiuni educative.
Nivel concret/exact (scăzut de generalitate): Este specific obiectivelor educaționale (care descriu în termeni exacți rezultatele) și competențelor specifice, care derivă din cele generale ca etape în dobândirea acestora și cărora li se asociază unități de conținut.
3. Criteriul temporalității
Termen lung: Idealul educațional se realizează pe termen lung, prin acțiunea globală a sistemului de educație. Competențele generale se formează, de asemenea, pe perioade lungi, pe întreaga durată a învățământului preuniversitar.
Termen mediu: Scopurile educaționale se realizează în intervale medii de timp. De asemenea, competențele specifice sunt etape formate pe parcursul unui an școlar.
Termen scurt: Obiectivele educaționale vizează rezultate imediate, obținute la finele unei singure secvențe de instruire.
4. Criteriul măsurabilității și evaluării
Gradul de măsurabilitate crește pe măsură ce avansăm de la general la concret. În timp ce idealul și scopurile oferă orientări de politică și anticipări mentale generale, obiectivele arată în termeni exacți cum se evaluează performanțele obținute în fiecare secvență didactică.
În mod similar, competențele sunt măsurate prin capacitatea dovedită și performanțele atinse în raport cu standarde clar definite de angajatori sau de cerințele de muncă și studiu.
5. Criteriul dimensiunii personalității
Proiectarea finalităților acoperă dezvoltarea integrală și armonioasă a individualității umane.
Prin scopurile și competențele educaționale, finalitățile vizează în mod taxonomic toate dimensiunile personalității: planul intelectual (capacități cognitive), planul practic și tehnologic (abilități practice și strategii de autoinstruire), planul moral (formarea conștiinței morale, atitudini caracteriale), precum și planul estetic și fizic. De asemenea, competențele cheie și sociale superioare răspund nevoilor de integrare, autonomie și incluziune socială ale individului.
