- 14Threads
- 1Posts
- 20Threads
- 12Posts
- 39Threads
- 21Posts
- 40Threads
- 9Posts
- 59Threads
- 3Posts
- 14Threads
- 0Posts
- 8Threads
- 2Posts
- 17Threads
- 1Posts
- 54Threads
- 0Posts
- 134Threads
- 6Posts
- 69Threads
- 1Posts
- 77Threads
- 18Posts
- 43Threads
- 18Posts
- 6Threads
- 1Posts
- 4Threads
- 2Posts
- 1Threads
- 0Posts
- 7Threads
- 0Posts
- 17Threads
- 0Posts
- 125Threads
- 1Posts
- 12Threads
- 0Posts
- 14Threads
- 0Posts
- 7Threads
- 0Posts
- 11Threads
- 0Posts
- 3Threads
- 0Posts
- 26Threads
- 0Posts
- 20Threads
- 0Posts
- 40Threads
- 0Posts
- 27Threads
- 3Posts
- 11Threads
- 0Posts
- 21Threads
- 0Posts
- 20Threads
- 0Posts
- 25Threads
- 0Posts
- 20Threads
- 0Posts
- 11Threads
- 0Posts
- 4Threads
- 0Posts
- 9Threads
- 0Posts
- 16Threads
- 0Posts
- 5Threads
- 0Posts
- 4Threads
- 0Posts
- 7Threads
- 0Posts
- 6Threads
- 0Posts
- 6Threads
- 0Posts
- 3Threads
- 0Posts
- 31Threads
- 0Posts
- 3Threads
- 0Posts
- 5Threads
- 0Posts
- 2Threads
- 0Posts
- 15Threads
- 0Posts
- 12Threads
- 0Posts
- 7Threads
- 1Posts
- 1Threads
- 0Posts
- 10Threads
- 61Posts
- 16Threads
- 33Posts
- 5Threads
- 0Posts
- 2Threads
- 0Posts
- 1Threads
- 0Posts
- 2Threads
- 0Posts
- 1Threads
- 0Posts
- 1Threads
- 0Posts
- 4Threads
- 0Posts
- 8Threads
- 0Posts
- 1Threads
- 2Posts
- 1Threads
- 0Posts
- 24Threads
- 0Posts
Recent Discussions
EVALUAREA
EVALUAREA = activitatea didactică prin care se măsoară randamentul școlar
OBIECTIVELE EVALUĂRII
a) Verificarea realizării principalelor obiective
b) Realizează recapitularea , consolidarea și sistematizarea cunoștințelor existente
c) Ameliorează rezultatele învățării
d) Stabilește programe suplimentare și programe de recuperare
e) Face o diagnoză a procesului de realizare a educației școlare
FUNCȚIILE EVALUĂRII
֍ CONSTATATIVĂ - cunoaștere a stării, fenomenului, obiectului evaluat
֍ DIAGNOSTICĂ - explicare a situației existente
֍ PREDICTIVĂ- prognosticare ,orientare a activității didactice
֍ SELECTIVĂ – asigură ierarhizarea și clasificarea elevilor
֍ FEED –BACK – analiza rezultatelor obținute cu scopul de reglare și autoreglare a conduitei
֍ MOTIVAȚIONALĂ – activează și stimulează autocunoașterea și autocontrolul
֍ DE CONSILIERE – orientează decizia elevilor și părinților, în funcție de nivelul performanțelor
֍ EDUCATIVĂ – stimulează interesul pentru studiu
֍ SOCIALĂ – informează comunitatea și familia asupra rezultatelor obținute de elevi
SCOPUL EVALUĂRII
֍ Măsurarea cantitativă a cunoștințelor
֍ Controlul rezultatelor cuantificate ale învățării
֍ Sancționarea
COMPONENTELE EVALUĂRII
1. Obiectul evaluării (ce vom evalua)
2. Criteriile evaluării (în raport cu ce vom evalua)
3. Operațiile evaluării (ce pași trebuie făcuți)
4. Strategiile evaluării (proiectarea și coordonarea acțiunilor)
5. Tipurile, formele de evaluare
6. Metode, tehnici, instrumente de evaluare (cu ce vom evalua)
7. Timpul evaluării
8. Agenții evaluării
TIPURI DE EVALUARE
După modul de integrare în procesul de învățământ :
֍ EVALUAREA INIȚIALĂ – la debutul unui program de instruire
֍ EVALUAREA FORMATIVĂ (continuă) - realizată pe parcursul unui proces de instruire și integrată acestuia
֍ EVALUAREA SUMATIVĂ, CUMULATIVĂ, realizată la finalul procesului.
A. EVALUAREA INIȚIALĂ
֍ La începutul unui program de instruire și are ca scop principal identificarea condițiilor în care elevii pot să se pregătească.
֍ Are funcții diagnostice și prognostice e pregătire a noului program de instruire
֍ Oferă o reprezentație a situației existente
֍ Pe baza ei se planifică demersul pedagogic
Avantaje:
֍ Oferă profesorului cât și elevului posibilitarea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației existente(potențialul de învățare, lacunele ce trebuie remediate)
֍ Pe baza diagnosticării se planifică demersul pedagogic imediat și eventual a unor programe de recuperare.
Dezavantaje:
֍ Nu permite aprecierea globală a performanțelor și nici ierarhizarea
֍ Nu determină cauzele existenței lacunelor
B. EVALUAREA FORMATIVĂ
Evaluare formativă este acel tip de evaluare care se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic. „Este frecventă sub aspect temporal și are ca finalitate remedierea lacunelor sau erorilor săvârșite de elevi” Bloom, Mager.
Caracteristici:
Se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic
֍ Are funcție de constatare a rezultatelor și sprijinire continuă a elevilor
֍ Funcție de feed-back
֍ Funcție de corectare a greșelilor și ameliorare
֍ Funcție motivațională
֍ Dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi
֍ Oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor
Avantaje:
֍ Creează lumină asupra procesului desfășurat în clasă, fiind centrată pe intervenția profesorului asupra elevului;
֍ Permite elevului să-și remedieze erorile imediat după apariția lor;
֍ Este orientată spre ajutorul pedagogic imediat
Dezavantaje:
֍ Nu permite aprecierea globală și nici realizarea unei ierarhii.
֍ Nu garantează de la sine că elevul a învățat
C. EVALUAREA SUMATIVĂ
Evaluarea sumativă (finală) are două forme mai importante: realizarea la finalul unui capitol/unități de învățare și evaluarea la încheierea unui ciclu școlar sau al unui nivel de studii.
Funcții
֍ Funcție de constatare și verificare a rezultatelor
֍ Funcție de clasificare
֍ Funcție de comunicare a rezultatelor
֍ Funcție de selecție
֍ Funcție de orientare școlară și profesională
Avantaje:
֍ Preîntâmpinarea greșelilor la alte serii de cursanți
֍ Permite aprecieri la prestația profesorilor
֍ Oferă recunoașterea meritelor
Dezavantaje:
֍ Nu oferă suficiente informații asupra însușirii conținuturilor
֍ Are efecte reduse pentru ameliorarea și remedierea lacunelor
֍ Favorizează competiția
֍ Nu favorizează dezvoltarea capacității de autoevaluare
֍ Nu oferă a radiografie a dificultăților de învățare
METODE DE EVALUARE
METODE TRADIȚIONALE:
֍ EVALUAREA SCRISĂ
֍ EVALUAREA ORALĂ
֍ EVALUAREA PRIN PROBE PRACTICE
METODE ALTERNATIVE
֍ PORTOFOLIUL
֍ INVESTIGAȚIA
֍ AUTOEVALUAREA
֍ OBSERVAREA SISTEMATICĂ A COMPORTAMENTULUI ELEVULUI FAȚĂ DE ACTIVITATEA ȘCOLARĂ
EVALUAREA ORALĂ – se realizează prin conversație (conversația euristică)
Avantaje:
֍ Permite comunicarea între profesor-elev-clasă
֍ Favorizează dezvoltarea capacității de exprimare orală
֍ Oferă feed-back rapid
֍ Permite corectarea imediată a greșelilor
֍ Facilitează evaluarea unor trăsături de personalitate
֍ Permite evaluarea mai multor aspecte ale performanțelor școlare
Dezavantaje:
֍ Întrebări cu grad de dificultate diferit
֍ Ascultare prin sondaj
֍ Consumă mult timp
֍ Performanța este afectată de starea emoțională
EVALUAREA PRIN PROBE SCRISE – apelează la suporturi concretizate în fișe de muncă independentă, lucrări de control, teze, etc.
֍ Probe scrise de control curent (1-2 întrebări din lecția de zi; 15-20 min.)
֍ Examinări scurte de tip obiectiv (4-6 întrebări, ,; 5 min.)
֍ Lucrări scrise la sfârșitul unui capitol (fișe diagnostică, itemi reprezentativi pentru capitolul respectiv)
֍ Lucrări scrise semestriale
Avantaje:
֍ Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare
֍ Permit elevilor elaborarea răspunsurilor într-un ritm propriu, independent
֍ Examinarea unui mare de elevi pe unitatea de timp
֍ Permite compararea rezultatelor
Dezavantaje:
֍ Un feed-back mai slab
֍ Corectarea și validarea se realizează cu întârziere
֍ Nu este posibilă orientarea prin întrebări către un răspuns corect
֍ Nu este posibilă revenirea în cazul unei erori nesesizate la timp
EVALUAREA PRIN PROBE PRACTICE
֍ Vizează identificarea capacităților de aplicare practică a cunoștințelor dobândite de elevi
֍ Permite evaluarea cantitativă și calitativă a produsului învățării elevului
֍ Este folosită pentru verificarea conținutlui practic și experimental al conținutului instruirii .
Perspective:
֍ Executarea de către elevi a unor produse pornind de la un model
֍ Realizarea unor acțiuni pornind de la un proiect
֍ Simularea unor acțiuni în condiții speciale
INSTRUMENTE DE EVALUARE
Principalul instrumente de evaluare al rezultatelor elevilor este TESTUL.
Din punct de vedere metodic avem :
֍ Teste standardizate
֍Teste proiectate de profesor
După modul de comportament al elevului:
֍ Teste orale
֍ Teste scrise
֍ Teste practice
După momentul administrării testului:
֍ Teste inițiale
֍ Teste de progres
֍ Teste finale
Pașii de parcurs în elaborarea testelor :
֍ Stabilirea obiectivelor și a conținuturilor
֍ Formularea itemilor
֍ Elaborarea baremului de corectare și notare
֍ Aplicarea testului
֍ Evaluarea
֍ Interpretarea rezultatelor
CALITĂȚI ALE INSTRUMENTELOR DE EVALUARE:
1.VALIDITATEA – măsoară exact ceea ce și-a propus
2. FIDELITATEA – calitatea unui test de a da rezultate constante în cursul aplicării lui în condiții identice
3. OBIECTIVITATEA – concordanța între aprecierile făcute de evaluatori independențiîn privința unui răspuns corect
4. APLICABILITATEA – calitatea de a fi administrat și interpretat cu ușurință
Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J.L. Moreno în 1921, prin care se urmărește formarea modului de a gândi, simți și acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice a capacității de a rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii și eficienței comportamentelor formate la elevi și înlăturarea comportamentelor neadecvate.
În pregătirea și derularea jocului, din punct de vedere metodologic, trebuie parcurse următoarele etape:
- identificarea și definirea situației care va fi simulată, în concordanță cu obiectivele educaționale și cu specificul cunoștințelor ce urmează a fi învățate;
- proiectarea scenariului, constând în selectarea statusurilor și rolurilor;
- alegerea participanților și instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui rol pe care urmează să-l interpreteze;
- învățarea individuală a rolului;
- interiorizarea rolului și conceperea modului de interpretare, durata acestui moment poate fi mai extinsă sau restrânsă în funcție de timpul avut la dispoziție;
- interpretarea rolurilor;
- dezbaterea cu toți participanții la joc a modului de interpretare; se face o analiză a comportamentului în timpul interpretarii rolului.
Din punct de vedere metodic este recomandat să nu se impună rolurilor ce trebuie jucate ci de a oferi posibilitatea copiilor de a opta voluntar pentru acestea, astfel se evită blocajele emoționale;
Atmosfera de joc trebuie să fie relaxată, lipsită de exagerări, care ar putea duce la îngreunarea jocului.
Analiza jocului de rol trebuie să fie condusă cu tact și pricepere de către profesor.
Argumentarea jocului de rol:
Jocul de rol îi poate ajuta pe elevi să devină mai interesați și implicați prin învățarea unui material, prin abordarea problemelor, precum și prin căutarea unor soluții noi și creative.
Jocul de rol este cel mai bun mod de a dezvolta deprinderile de inițiativă, comunicare, rezolvare de probleme, cunoaștere de sine și de cooperare în echipă.
Avantajul jocului de rol este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite situații de viață, punându-se în pielea unor personaje. În felul acesta într-o anumită măsură vor încerca să înțeleagă aceste comportamente.
Pentru jocul de rol texte suport potrivite ar fi: „Boul și vițelul” de Grigore Alexandrescu, „Vizită” și „D-l Goe” de I.L. Caragiale
P.S. Jocul de rol fiind o activitate de grup, pe foaia de examen puteți da definiția grupurilor astfel că...Grupurile reprezintă un număr de persoane care comunică, lucrează, interacționează între ele, într-o anumită perioadă de timp. Grupul se bazează pe interrelația dinamică a cinci elemente: activități, sentimente, norme de conduită, interacțiune, comunicare.
C. TEMATICA PENTRU DISCIPLINA DE CONCURS LIMBA SI LITERATURA ROMANA LIMBA SI LITERATURA ROMANA
1. LIMBA ROMANA
• Normele actuale de ortografie si ortoepie in limba romana; aspecte functionale referitoare la: sunetele limbii romane, corespondenta litera-sunet, regulile pentru despartirea cuvintelor in silabe; structura fonologica a cuvintelor: diftongi, triftongi, hiat; accentul; omografe, omofone.
• Cuvantul - forma si sens (sensul de baza si sensul secundar; sensul propriu, sensul figurat), categorii semantice: sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice; paronime, regionalisme, arhaisme, neologisme; campul lexical, unitati frazeologice (expresii / locutiuni); mijloace de imbogatire a vocabularului: interne (derivarea, compunerea, conversiunea; cuvant de baza, cuvant derivat; familia lexicala), externe (imprumuturile).
• Partile de vorbire flexibile:
o verbul (clasificare, categorii gramaticale specifice, functii sintactice);
o substantivul (clasificare, categorii gramaticale specifice, functii sintactice);
o articolul (clasificare);
o adjectivul (clasificare, categorii gramaticale specifice, functii sintactice);
o pronumele; adjectivul pronominal (clasificare, categorii gramaticale specifice, functii sintactice);
o numeralul (clasificare, categorii gramaticale specifice, functii sintactice).
• Partile de vorbire neflexibile:
o adverbul (clasificare, categorii gramaticale specifice, functii sintactice);
o conjunctia (clasificare);
o prepozitia (clasificare, prepozitii care se construiesc cu genitivul, dativul, acuzativul);
o interjectia (clasificare, functii sintactice).
• Sintaxa propozitiei:
a) Partile principale de propozitie:
o subiectul (clasificare);
o predicatul (clasificare);
o acordul predicatului cu subiectul;
b) Partile secundare de propozitie:
o atributul (clasificare);
o complementul (clasificare).
• Sintaxa frazei:
o fraza;
o delimitarea propozitiilor in fraza; felul propozitiilor; expansiunea si contragerea;
o raporturile sintactice in fraza: de interdependenta, de coordonare si de subordonare in propozitie si in fraza;
o exprimarea raporturilor sintactice in propozitie si in fraza;
o tipuri de propozitii subordonate in fraza: subiectiva, predicativa, atributiva, completiva directa, completiva indirecta, circumstantiale;
o constructii incidente; constructii eliptice.
• Aspecte privind aplicarea normelor de ortografie, de ortoepie si de punctuatie in receptarea/construirea mesajului scris.
2. LITERATURA ROMANA
a) Curente literare/culturale: romantism, realism, modernism, simbolism, expresionism, neomodernism (perioada, trasaturi)
b) Genul epic: Specii narative: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul
• Concepte operationale: constructia discursului narativ (particularitatile speciilor epice: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul; particularitati ale constructiei subiectului in textele narative, particularitati ale compozitiei in textele narative; incipit, final, episoade/secvente narative, tehnici narative, instantele comunicarii narative (autor, narator, personaj, cititor); tipuri de perspectiva narativa, constructia personajelor (tipologie, modalitati de caracterizare), registre stilistice, limbajul naratorului – stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber.
• Continuturi:
- Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga;
- Hanu Ancutei de Mihail Sadoveanu;
- Moara cu noroc de Ioan Slavici;
- Ion de Liviu Rebreanu;
- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu;
- Enigma Otiliei de George Calinescu.
c) Genul liric
• Concepte operationale: structura discursului liric (titlu, motiv literar, idee poetica, imaginar poetic, instantele comunicarii lirice: marci lexico-gramaticale ale eului liric; elemente de prozodie); figuri de stil (aliteratia, asonanta, antiteza, comparatia, epitetul, enumeratia, hiperbola, metafora, personificarea, repetitia); mesaj, relatii de opozitie si de simetrie, laitmotiv, simbol central; poezie epica, poezie lirica.
Continuturi: Conceptele operationale se vor aplica pe doua texte poetice apartinand urmatorilor autori: Mihai Eminescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stanescu.
d) Genul dramatic: Specii ale genului dramatic: comedia, drama
•Concepte operationale: particularitati ale constructiei subiectului in textul dramatic; particularitati ale compozitiei textului dramatic (act, scena, tablou, didascalii), structura discursului dramatic (conflict dramatic, intriga, relatiile temporale si spatiale, dialogul dramatic, monologul, categorii estetice: comicul, tragicul); personajele operei dramatice
(tipologii, modalitati de caracterizare).
•Continuturi:
- O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale;
- Iona de Marin Sorescu.
Nota: Componenta Limba si literatura romana din structura probei de concurs cuprinde doua parti:
- aplicarea elementelor de limba romana pe un text literar la prima vedere selectat atat din opera scriitorilor studiati, cat si a altor autori;
- redactarea unui eseu structurat / un eseu liber / un eseu argumentativ in care sa se aplice conceptele operationale enumerate in programa pe un text literar ce apartine scriitorilor studiati, cu incadrare in curentul literar/cultural.
FINALITĂȚILE EDUCATIEI
1. Definirea si analiza conceptelor: finalitate, ideal, scop, obiectiv, sarcina, profilul educational al elevului
2. Taxonomia finalitatilor. criterii si sisteme de referinta în clasificare: macro-micro (finalitati de sistem-finalitati de proces); grad de generalitate (obiective generale-specifice / intermediare; obiective cadru, obiective de referinta; concrete/operationale); continut psihologic (obiective cognitive, afective, psihomotorii); competente generale si specifice; temporalitate; masurabilitate s.a.
3. Operationalizarea obiectivelor educationale. concept, model, relevanta practica, limite, aplicatii
1. DEFINIREA SI ANALIZA CONCEPTELOR: FINALITATE, IDEAL, SCOP, OBIECTIV, SARCINA, PROFILUL EDUCATIONAL AL ELEVULUI
Din perspectiva educationala educatia are un caracter finalist. Ea este produsul actiunii oamenilor si, în consecinta, poate fi explicata si abordata numai prin prisma intentiilor urmarite si a rezultatelor obtinute. Sensul teleologic desemneaza faptul ca în orice moment educatia este orientata si dirijata în functie de finalitatile pe care le urmareste.
Finalitatile educatiei
Definitie: - reprezinta un model metodologic de explicare si întelegere corecta a raportului dintre planul general, particular si concret al activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii la nivelul sistemului si al procesului de învatamânt;
- în sens pedagogic larg, sesizat de Viviane si Gilbert de Landsheere, finalitatea este „un motiv pentru care exista ceva”, care asigura „ratiunea de a fi a activitatii de educatie”.
Finalitatile instruirii exprima:
- aspiratii, intentii pe termen lung;
- orientarea obligatorie a activitatii pedagogice catre anumite rezultate asteptate, anticipate de catre factorii implicati, societate, institutii specializate, indivizi;
- realizarea în trepte, progresiva, dinamica a instruirii, dar de la actiuni simple, concrete, operationale, situative, catre finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate (idealul educatiei), prin intermediul altora, cu o sfera mai restrânsa (obiective);
- adaptarea, în timp, a continutului finalitatilor la modificarile valorilor promovate, conturate în dezvoltarea complexa a societatii;
- dependenta calitatii schimbarilor în învatamânt (continut, structura, strategii, resurse);
- modalitati variate de definire a complexitatii finalitatilor, dupa gradul de trecere de la particular la general, de la nivelul ideal la cel practic, real, imediat.
Finalitatile educatiei pot fi clasificate pe baza urmatoarelor criterii:
Dupa forma de obiectivare a orientarilor valorice:
- finalitati de tip proiect: idealul pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele generale ale sistemului de învatamânt;
- finalitati de tip produs: obiectivele specifice procesului de învatamânt, obiectivele operationale.
Dupa modul de raportare la sistemul de educatie:
- finalitati macrostructurale (raportate la nivelul macrostructural al sistemului de educatie: idealul pedagogic, scopurile pedagogice, obiectivele generale);
- finalitati microstructurale (raportate la nivelul microstructural al sistemului de educatie: obiectivele specifice procesului de învatamânt, obiectivele operationale).
Dupa gradul de generalitate reflectat:
- finalitati de maxima generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;
- obiective pedagogice specifice: obiective cognitive, afective, psihomotorii;
- obiective pedagogice operationale, definite în cadrul activitatii didactice.
Dupa gradul de generalitate asumat:
- finalitate pedagogica (de exemplu: „o personalitate dezvoltata”); scop pedagogic (de exemplu: „protejarea mediului”);
obiectiv pedagogic operational (de exemplu: „sa depisteze, în mediul apropiat, semnele concrete ale poluarii”).
Dupa gradul de raportare la teoria, respectiv la practica pedagogica:
- finalitati pedagogice teoretice, de maxima generalitate: idealul pedagogic, scopurile pedagogice;
- obiective pedagogice teoretice orientative: obiective pedagogice generale ale sistemului de învatamânt;
- obiective pedagogice aplicative: obiectivele operationalizabile pe domenii psihologice, pe domenii cu continut specifice;
- obiective concrete (operationale): obiectivele unei activitati didactice (lectii, excursii didactice).
După gradul de divizare:
- finalitati indivizibile: idealul pedagogic, scopurile pedagogice ale sistemului de educatie;
- finalitati divizibile: obiectivele pedagogice specifice (incluse în programele scolare); obiectivele pedagogice operationale (incluse în planul activitatii didactice, elaborate de cadrul didactic) ( S. Cristea).
Idealul pedagogic
Definitie: - defineste „un model” determinat, în mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii, proiectate si realizate în plan cultural, politic, economic. El include astfel tinta suprema sau modul perfect catre care tinde educatia si fiecare individ în educatia sa;
- prin intermediul sau societatea îsi proiecteaza propriile sale aspiratii, concretizate în calitatile fundamentale ale membrilor sai, indispensabile pentru mentinerea si functionarea ei ca sistem macrosocial.
Dimensiunile complementare ale idealului pedagogic:
- dimensiunea sociala vizeaza: tendinta generala de dezvoltare a societatii pe termen mediu si lung; fundamentele filosofice si politice ale evolutiei sociale; valorile culturale si economice angajate în diferite prospecte sociale; deschiderile institutiilor sociale spre (auto)perfectionare;
- dimensiunea psihologica se refera la: tipul de personalitate care corespunde tendintei generale de evolutie a societatii; tipul de învatare sociala, bazat pe cunostinte fundamentale, cu grad de aplicabilitate si adaptabilitate maxima; substratul motivational al (auto)realizarii umane;
- dimensiunea pedagogica se refera la posibilitatile de care dispune sau cu care va trebui investita actiunea educationala pentru a putea pune în practica acest ideal.
Rolul idealului educational:
- realizeaza jonctiunea între ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul în procesul educatiei. Daca cerintele idealului sunt în contradictie cu aspiratiile generale ale societatii sau depasesc posibilitatile de realizare ale educatiei, atunci acel ideal are un caracter utopic, iar daca cerintele si exigentele sale se afla sub acest nivel, idealul înceteaza de a exercita un rol stimulator asupra educatiei. Valoarea pedagogica a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l stabileasca între realitate si posibilitate;
- din perspectiva teleologica, idealul pedagogic reprezinta o sinteza între idealul social, care vizeaza tipul de societate proiectat pe termen lung, si idealul psihologic, care vizeaza tipul de calitate superioara a personalitatii umane, corespunzator proiectului social elaborat pe termen lung;
- din perspectiva axiologica, idealul pedagogic reprezinta un reper managerial prioritar, fundamental pentru (re)proiectarea, (re)organizarea, (re)implementarea activitatii de educatie la toate nivelurile sistemului si procesului de învatamânt.
Evolutia idealului pedagogic din punct de vedere istoric:
- în Atena, idealul educativ era exprimat în ideea dezvoltarii armonioase (kalokagathia), a acelui om în care se îmbina frumusetea fizica cu trasaturile moral-intelectuale ale personalitatii lui;
- în Sparta, idealul educativ era dominat de spiritul militar;
- Evului Mediu îi este propriu idealul cavaleresc si idealul religios;
- Renasterea a avut un ideal umanist, accentul punându-se pe dezvoltarea si înflorirea personalitatii umane (se insista astfel pe cunoasterea individualitatii umane, a libertatii si demnitatii sale);
- epoca luminilor întregeste idealul educational impunând încrederea nestramutata în puterea ratiunii umane, ca instrument de stapânire a naturii.
- introducerea si extinderea masinismului, concomitent cu adâncirea diviziunii sociale a muncii, au impus o alta viziune asupra educatiei, concretizata într-un alt mod de a concepe idealul educational. Idealul urmeaza sa condenseze într-un tot unitar toate acele calitati intelectuale, fizice si morale de care trebuie sa dispuna oamenii asa cum „societatea îi vrea” ( E. Durkheim).
Idealul educational din societatea noastra:
- presupune formarea unei personalitati integral - vocationale si creatoare, capabila sa exercite si sa initieze roluri sociale în concordanta ca propriile aspiratii si cu cerintele sociale;
- implica doua laturi complementare, una antropologica si cealalta actionala. Prima se refera la desavârsirea interioara a personalitatii, la dezvoltarea sa integral - vocationala prin asimilarea valorilor culturale fundamentale si stimularea pe aceasta baza a calitatilor general-umane (aptitudini, atitudini, interese, motivatii etc). Este latura care faciliteaza detasarea individualitatii umane si contribuie la accentuarea “personalizarii” sale. Cealalta latura, actionala, vizeaza implicarea si exercitarea unei profesiuni în mod creator si cu un randament sporit (omul societatii din zilele noastre trebuie sa fie un om de actiune, implicat prin tot ceea ce face în procesul devenirii sociale) ( I. Nicola);
- dezvoltarea personalitatii umane, a diverselor trasaturi, în special, este rezultatul întrepatrunderii dintre factorii ereditari (dispozitii interne) si cei externi (mediul si educatia). Idealul educational, prin continutul sau proiectiv, realizeaza jonctiunea dintre acesti factori, anticipând finalitatea generala a educatiei.
Scopul
Definitie: - este un obiectiv fundamental, cu grade diferite de generalizare, care desemneaza schimbari observabile si masurabile la nivelul sistemului si al procesului de învatamânt;
- realizeaza, ca finalitate, acordul între ideal si obiectivele sale, este adecvat actiunilor didactice, precizeaza secvente-dimensiuni ale personalitatii, devine relativ în raport cu diversitatea situatiilor educative;
- elaborarea scopurilor pedagogice presupune delimitarea criteriilor valorice constante care contureaza, într-o anumita etapa istorica, liniile generale de proiectare si realizare a politicii educatiei, valabile la nivel de sistem pe termen mediu si lung.
Scopurile actiunii instructiv-educative pun în evidenta:
- orientarile strategice ale procesului de învatamânt, prin realizarea finalitatilor educative, pe nivele de formare, scolarizare sub forma unor rezultate asteptate de ideal;
- deciziile luate pentru realizarea idealului, prin curricula scolara;
- arata directia actiunii, strategia generala, proiectarea actiunilor;
- față de ideal, stabilesc intentii, aspiratii pe termen mediu, cu un grad de generalitate, în actiuni determinate, anticipând etape si operatii, echilibrând aspectele informative-educative ale procesului de învatamânt;
- modul de planificare, organizarea instructiei si educatiei scolare cu precizarea rezultatelor pe etape (cicluri scolare), cu prevederea continuturilor, cu indicarea resurselor necesare; Trasaturi esentiale:
- caracterul de actiune, deoarece vizeaza directiile principale de actiune sociala, care sustin politica, planificarea educatiei, a învatamântului, elaborarea curriculumului;
- caracterul strategic pentru ca vizeaza liniile generale de inovatie pedagogica (didactica), pe termen lung si mediu, care sustin functional sistemul de învatamânt;
- caracterul tactic, prin precizarea criteriilor de elaborare a obiectivelor generale ale sistemului, care sustin proiectarea planurilor de învatamânt, a întregului curriculum;
- observarea, analiza, prevedea conditiilor disponibile;
- sugerarea ordinii succesiunii adecvate a folosirii mijloacelor;
- alegerea alternativelor, stabilirea unor norme, reglementari;
- mobilizarea capacitatilor proprii, rationale, intentionale, în planuri de actiune, prevenirea piedicilor, prevederea consecintelor;
- depasirea conditiilor existente, învingerea dificultatilor;
- stabilirea de variante actionale pentru asigurarea flexibilitatii modificarii pe parcursul actiunii;
- precizarea obiectivelor în care se finalizeaza actiunile, ca mijloc de orientare concreta a activitatii;
- adaptarea la posibilitatile elevului, cu eliminarea caracterului abstract, uniform, cu neglijarea capacitatilor individuale.
Documente legislative din care se desprind scopurile educatiei:
Scopurile pedagogice ale sistemului de învatamânt pot fi deduse din:
Articolul 4 (paragraful 1) din Legea Învatamântului, votata de Parlamentul României în 1995, care evidentiaza faptul ca idealul “personalitatii autonome si creative” implica:
- însusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;
- dobândirea capacitatilor cognitive, abilitatilor practice, atitudinilor motivationale si caracteriale, necesare în plan intelectual, moral, tehnologic, estetic si fizic;
- asimilarea strategiilor de învatare necesare (auto)instructiei permanente;
- formarea constiintei morale în spiritul respectarii depline a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;
- profesionalizarea tinerei generatii la nivelul cerintelor societatii moderne informatizate (vezi Legea nr. 85). ? Obiectivele procesului de învatamânt, ale curriculumului precizat.
Definitie: - continua drumul de concretizare, detaliere, specificare a scopurilor în plan actional bine delimitat, pe termene variate (scolaritate, ciclu curricular, an scolar, predarea-învatarea unei discipline, a unei teme, capitol, lectii, secvente);
- obiectivele didactice sunt enunturi care dau expresie intentiei de a determina o schimbare în personalitatea elevului ca urmare a implicarii sale în activitatea de predare si învatare (M. Ionescu);
- obiectivul desemneaza schimbari generale sau particulare proiectate în mod intentionat, observabile si masurabile si are grade diferite de generalitate;
- obiectivul educational este ipostaza cea mai concreta a finalitatilor si indica tipul de schimbari pe care procesul de învatamânt îl asteapta si îl realizeaza.
El se refera la achizitii de încorporat, redate în termeni de comportamente concrete, vizibile, masurabile si exprimabile. Spre deosebire de scop, care vizeaza evolutii si schimbari mai extinse din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental, obiectivele se deduc din scopuri, iar acestea din ideal (C. Cucos).
Ca trasaturi generale obiectivele indica:
- intentii care anticipa o modificare la nivelul personalitatii;
- rezultate concrete pe care sa le dovedeasca elevii în urma aplicarii curriculumului în functie de care profesorul urmareste realizarea scopurilor în continuare, asigura succesiunea obiectivelor specifice aferente scopurilor, adapteaza actiunile;
- relatia cu celelalte elemente ale procesului de învatamânt de care depinde realizarea lor: prelucrarea continutului, alegerea metodelor, a mijloacelor, formelor de organizare, a variantei optime de proiectare, de dirijare a elevilor, stabilirea formelor de evaluare;
- modul de rationalizare a actiunilor instructiv-educative în jurul scopurilor derivate, ordonate, organizate, echilibrate;
- modul de reglare a actiunilor pe masura constatarii realizarii obiectivelor, a ceea ce s-a asteptat, putând conduce chiar la reformularea scopurilor, obiectivelor dupa evaluarea posibilitatii reale de rezolvare a lor;
- modul de concretizare în sarcini de lucru pentru elevi, la variate nivele de dificultate (E. Joita).
Functii pe care le îndeplinesc obiectivele:
- functia de orientare valorica a procesului didactic, demonstreaza ca formularea unui obiectiv nu constituie un simplu exercitiu/demers didactic în masura sa asigure cresterea gradului de organizare a predarii si învatarii, ci în acelasi timp constituie “o optiune si o aspiratie” care se subordoneaza unor valori referitoare la formarea personalitatii elevului. Dimensiunea valorica rezulta din conceptia despre cunoastere, societate si om. (Promovarea unor valori ca spiritul investigativ, imaginatia creatoare, gândirea abstracta presupune formularea unor obiective care sa pretinda nu doar achizitie de informatii si reproducerea acestora, ci, cu deosebire, analize, sinteze, generalizari, experimentari);
- functia de reglare a procesului de învatamânt face ca orice activitate instructiv-educativa în fiecare din fazele ei, de prospectare, proiectare si desfasurare, sa înceapa cu formularea obiectivelor. Modificarea unui obiectiv determina schimbari în toate componentele, verigile, câmpului sau de actiune. De asemenea, abandonarea sau nerealizarea obiectivului propus, presupune analiza retrospectiva a modului de desfasurare-realizare a muncii instructiv-educative, pentru a face modificarile care se impun, respectiv pentru a regla activitatea didactica asigurându-i eficienta;
- functia de anticipare a rezultatelor scolare se refera la faptul ca în continutul obiectivelor indiferent de gradul lor de generalitate, se prefigureaza rezultatul asteptat la finele secventelor de instruire. Evitând formularile abstracte, generale, ambigue, ca de exemplu: “transmiterea de noi cunostinte”, “dezvoltarea gândirii”, “formarea trasaturilor de personalitate” etc., obiectivele se formuleaza în asa fel încât ele sa indice în termeni concreti cunostintele, nivelul de dezvoltare afectiva pe care dorim sa le constatam la elevi. Numai în acest fel obiectivele anticipa rezultatele scolare si mobilizeaza eforturile cadrului didactic si ale elevilor într-un sens clar, bine definit si în mod eficient;
- functia evaluativa se refera la faptul ca verificarea, evaluarea si notarea randamentului muncii elevului presupun utilizarea unor criterii între care obiectivele sunt cele mai importante. Structura obiectivelor pedagogice:
- este evidenta la nivelul activitatii concrete de predare – învatare - evaluare;
- implica o structura ierarhica care include trei trepte de organizare, specifice finalitatilor educationale microstructurale: obiectivele generale ale procesului de învatamânt vizeaza „scopurile” sau „telurile” care orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe toata perioada scolaritatii, integrând diferite produse partiale sau specifice realizate în timp si spatiu, la nivelul instruirii formale, nonformale si informale; obiectivele de generalitate medie vizeaza „scopurile” sau „telurile” unor niveluri, forme, discipline specifice de instruire care pot fi „semioperationalizate” prin actiuni ale tuturor cadrelor didactice din domeniul respectiv, care angajeaza: ? anumite parti ale materiei de învatat: capitole, subcapitole; ? anumite posibilitati de evaluare sumativa-cumulativa a cunostintelor, deprinderilor, strategiilor asimilate la diferite intervale de timp.
Obiectivele operationale vizeaza „telurile” sau „tintele” concrete ale fiecarei activitati didactice realizate de elevi sub conducerea manageriala a cadrului didactic, pe secvente de timp exacte care valorifica resursele interne si externe ale învatarii disponibile în situatia respectiva.
Sarcina didactica
Definitie:
• reprezinta un volum de cunostinte, capacitati care urmeaza a fi dobândite de elevi conform obiectivelor pedagogice specifice si concrete;
• pentru cadrul didactic reprezinta un set de obligatii de predare, incluse într-un plan de activitate pentru atingerea unor obiective;
• pentru elev reprezinta un prilej de a dovedi posibilitatile de învatare (S. Cristea).
Profilul de formare educational
Definitie:
- reprezinta o componenta reglatoare a curriculumului national pentru ca descrie asteptarile fata de absolventi si caracteristicile elevilor;
- este o schita, un model de atins, pe care cadrele didactice îl concretizeaza, îl practica în cunostinte, capacitati, competente, atitudini.
Absolventii învatamântului obligatoriu ar trebui:
- sa demonstreze gândire creativa prin formarea si utilizarea unor deprinderi de judecata critica prin ameliorarea unor strategii proprii de rezolvare a problemelor etc; sa foloseasca diverse modalitati de comunicare în situatii reale prin utilizarea deprinderilor de comunicare variata etc;
- sa demonstreze capacitatea de adaptare la situatii diferite; sa-si dezvolte capacitatile de investigare si sa-si valorizeze propria experienta (C. Cucos).
Trends
- eseu de 500 de cuvinte
- metodica didactica
- mihail sadoveanu
- negustor lipscan
- clasificare
- paralela dintre lacustra si plumb
- comunicare prin joc
- conversiunea
- particularități
- definitie
- particularitățile comediei o scrisoare pierdută de i. l. caragiale
- dezvoltare abilitati
- particularitatile povestirii
- programa
- exemple
- pronumele personal
- functii sintactice
- pronumele reflexiv
- george bacovia
- tematica
- gramatica limbii romane
- titularizare
- invatatori
- valoarea morfologica
- jocul de rol
- limba romana
- literatura romana
Trending since July 16, 2026